Pe măsură ce soarele lovește nemilos asfaltul proaspăt, iar trecătorii se lipesc de ziduri în căutarea ultimei fâșii de umbră, bulevardul Mahmudiei din Tulcea trece printr-o transformare neașteptată: din fostă stradă cu copaci și umbră, într-un bulevard modern… cu copaci și flori în ghiveci.
Arborii maturi care ofereau umbră au fost eliminați în cadrul lucrărilor de reabilitare. Iar acum, între asfaltul fierbinte și pereții caselor, cetățenii caută cu disperare un strop de verdeață – sau măcar o promisiune.
„Dacă vă gândiți să replantați copaci – pentru că acest bulevard era unul dintre puținele umbroase rămase – nu am văzut, momentan, nicio intenție. O lăsăm ca în deșertul Sahara sau facem umbră ?”, întreabă, cu o ironie amară, un locuitor.
Răspunsul oficial nu a întârziat. Cornel Ciurușniuc, managerul de proiect, a anunțat că asfaltarea va fi gata până la finalul lunii mai, iar trotuarele, în iunie. Despre arbori, însă, doar „soluții în analiză”. Un termen elastic, folosit adesea ca paravan administrativ.
Declarația cea mai savuroasă vine de la Narcis Popescu, directorul Direcției de Gospodărire Comunală a Primăriei Tulcea. Cu un amestec de tehnicism și poezie urbană, el descrie noua filosofie de „verde controlat”:
„Plantarea de arbori în trotuare nu mai este posibilă din cauza rețelelor subterane: cabluri, țevi, rețele de iluminat, canalizare. În trecut, arborii au deformat trotuarele. Nu putem repeta greșeala. Dacă trebuie intervenit la rețele, arborii ar fi sacrificați. Așa că, da, varianta clasică e exclusă.”
Dar vine și speranța: „Vom planta arbori în ghivece mari. În zonele cu trotuare mai late – de la Nicolae Bălcescu spre bariera Mahmudiei – analizăm plantarea unor specii cu rădăcini pivotante, care nu ridică pavajul. Ca pe faleză, vor fi arbori plantați în cuve.”
Așadar, într-o zi toridă de vară, bulevardul Mahmudiei va arăta așa: un trotuar nou, ghivece strategice și promisiuni atent dozate.
Rădăcinile adânci ale problemei? Incomode. Arborii clasici? Prea imprevizibili. Viitorul e decorativ: arbori cuminți, care nu se întind, nu tulbură și nu revendică spațiu. Umbra? Va veni, cândva, „în timp”. Până atunci, pălării mari și hidratare constantă. Și, desigur, speranță: o floare în ghiveci, puțin plastic, mult beton… și aceeași rețetă administrativă – călduță, dar fără umbră
Degeaba era umbra înainte dacă nu se putea merge pe trotuar.