Într-o seară rece de octombrie, cinci echipe pleacă pe teren în Tulcea. Nu după voturi, nu după like-uri, ci după oameni. Oameni care nu mai au o adresă, dar există. Île găsesc în cartierele de la margine – Dallas, Plugari, 23 August, la Ciupercă, pe Drumul Lupului. Pe 16 octombrie, în doar patru ore, identifică 57 de persoane fără adăpost. În următoarele zile, cercetarea se extinde spre locuințele improvizate, unde se adună încă 254 de povești. Total: 311 oameni care trăiesc invizibili.
Toate acestea fac parte dintr-un proiect european cu un nume sec, dar un scop incomod: „Homelessness Counts” – „Numărăm persoanele fără adăpost”. Finanțat de Comisia Europeană și coordonat de Universitatea Catolică din Leuven, prin centrul său de cercetare LUCAS, proiectul implică 35 de localități din 21 de țări europene. România e prezentă prin București, Sibiu și Tulcea – trei locuri diferite, unite de aceeași tăcere rece a străzii.
Implementarea de la noi e coordonată de Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București, împreună cu Asociația Policy Center for Roma and Minorities. Scopul e simplu în teorie: să avem o imagine reală a fenomenului, nu estimări la întâmplare. În practică, e o operațiune delicată: noaptea, frigul, reticența oamenilor, birocrația care cere „consimțământ informat” celor care abia au un adăpost din carton.
Tulcea, laboratorul social al Europei
În Tulcea, echipele au luat orașul la pas, zonă cu zonă: Piața Nouă, cimitirul, faleza, parcurile, Gara, până la străzile de la margine – Forestierului, Labirintului, Carierei. Cei mai mulți dintre cei găsiți sunt bărbați de peste 40 de ani, mulți veniți recent din alte localități. În spatele fiecărui chestionar – o poveste: pierderea locului de muncă, violență domestică, boală, sau pur și simplu o viață care s-a desprins de sistem.
Cercetătorii au adunat 311 formulare completate, date care vor fi analizate alături de cele din celelalte orașe europene participante. Ideea este de a crea o bază comună – o hartă a invizibilității europene.
Dar dincolo de cifre, rămâne întrebarea: ce urmează pentru acești oameni? Tulcea are adăposturi de noapte limitate, iar multe persoane refuză centrele existente din motive care variază de la condiții improprii la neîncredere în autorități.
