La Gura Portiței, începutul de vară nu e doar o simplă pagină în calendar. Este o poartă deschisă către o poveste cu parfum de stuf, cu umbre lungi ale amintirilor și cu suspine mute ale Deltei. Pe 8 iunie, se deschide sezonul de pescuit, iar resortul — reînnoit, dar cu rădăcini adânc înfipte în nisip și istorie — își întâmpină primii oaspeți. Dar până să vorbim despre ce este astăzi, să pășim puțin înapoi, în trecutul tulbure și fascinant al acestui loc.
Gura Portiței – din pustiu pescăresc în scenă de interese
Odinoară, Gura Portiței era un capăt de lume, unde doar pescarii și vântul își mai făceau drum. O limbă de nisip între Lacul Golovița și Marea Neagră, un teritoriu al liniștii absolute. În anii ’70, un camping cu căsuțe simple și un han cu acoperiș de stuf adăposteau trecători rari și aventurieri care veneau să guste din sălbăticie.Era un fel de Vama Veche de Tulcea. După ’90, a venit însă goana după „locuri neatinse”.
În 2002, locul a fost transformat oficial într-un sat de vacanță – Eden. Primul de acest fel din România postcomunistă. Dar nu s-a născut din senin. În spate se afla un nume greu: Alexandru Bittner, un om de afaceri legendar nu prin interviuri sau apariții media, ci prin tăcerile lui lungi și tăioase. Sub el, complexul a fost dezvoltat cu o aură boemă, de Vama Veche deltaică. Dar și cu multe bube: confort precar, servicii sub așteptări, prețuri mari. Turiștii veneau totuși — pentru izolare, pentru sentimentul că sunt la marginea unei lumi.
Între file și fileu – încrengătura afacerilor deltei
În realitate, Edenul era doar o piesă dintr-un puzzle economic și politic mai mare. Bittner și apropiații lui – uneori prin firme obscure, alteori prin off-shore-uri britanice – controlau peste 60% din luciurile de apă ale Deltei. Concesiuni fără licitație, afaceri încrucișate, influențe până în cabinetul premierului. Terenul de la Gura Portiței a fost concesionat pe 49 de ani, în baza unui parteneriat care a ridicat multe sprâncene, dar a fost validat la nivel înalt. Prezența ministrului Turismului la inaugurare a transmis un mesaj clar: aici se joacă un meci cu miză.
Localnicii din Jurilovca priveau cu suspiciune, dar și cu speranță. Unii au beneficiat de afacere, alții au fost dați la o parte. Barfele curgeau: cine e adevăratul patron? Cât e pentru turism, cât e pentru spălat de bani? Se vorbea că resortul e doar fațadă, că în spate se fac aranjamente. O legendă urbană (sau poate nu) spunea că într-o noapte din 2008, o barcă a adus o valiză care n-a mai ieșit niciodată din complex.
Epoca Marian Mihai: tăcerea ca strategie
În 2012, Bittner dispare din peisaj, iar resortul e preluat de Marian Mihai – un nume care nu spune nimic în presă, dar spune tot în Jurilovca. Om local, discret, aproape invizibil. A preluat nu doar Edenul, ci și fosta Piscicola Jurilovca. De atunci, totul s-a schimbat… încet. Pas cu pas, Mihai a început să repare, să investească, să modernizeze. Fără zarvă, fără tăieri de panglici.
A schimbat numele în Gura Portiței Resort. A atras manageri cu experiență din Delta. A înțeles că locul trebuie să rămână autentic, dar să nu mai fie primitiv. A crescut standardul, dar nu și zgomotul. A păstrat misterul. Iar comunitatea a început să-l respecte. Mai puțin prezent în poze, dar mai prezent în decizii.
Azi, Gura Portiței e altfel. Dar nu a uitat de unde vine.
După o investiție de peste 10 milioane de euro, complexul are acum 145 de camere, o sală de conferințe cu ieșire pe plajă, un restaurant nou – Portița Raiului – cu rețete pescărești gătite din capturi locale. O fabrică de produse din pește în Jurilovca completează lanțul. Totul e gândit în armonie cu natura: camere construite din materiale naturale, programe de reciclare, protecție strictă a faunei locale.
Și totuși, noaptea, când se stinge lumina restaurantului și valurile bat molcom în țărm, Gura Portiței nu e doar un resort. E o legendă care merge pe sârmă între prezent și trecut. Un loc unde se aud pași pe nisip când nu e nimeni, unde vântul aduce mirosuri de epoci trecute, iar pescarii încă mai povestesc de „vremurile alea”.
Pe 8 iunie, totul începe din nou Sezonul de pescuit pornește. Bărcile sunt aliniate în Jurilovca, undițele pregătite. Turiștii vin cu bagaje și curiozitate. Gazdele îi întâmpină cu zâmbet și vin alb. E liniște, dar e o liniște care spune. Aici, între Dunăre și Mare, nu e doar vacanță. E o poveste. Gura Portiței nu mai e doar un loc. E o stare. Un secret spus în șoaptă, la început de vară.
