Curtea Liceului „Henri Coandă” din Tulcea ar fi trebuit să răsune luni dimineață de emoția începutului. Copii cu flori în mâini, părinți cu inima strânsă, învățătoare cu lacrimi ascunse de bucurie. Dar pentru 11 elevi de clasa a III-a, clopoțelul nu a mai sunat. În fața clasei lor decorate cu fluturași și pancarte colorate, au aflat vestea rece: clasa a fost desființată.
„Nu se aprobă”. Acestea au fost singurele cuvinte primite de școală de la Inspectoratul Școlar Județean (ISJ) Tulcea. Nicio motivație, nicio explicație. O decizie birocratică, luată într-un Consiliu de Administrație care nu a cerut părerea profesorilor, a psihologului școlar sau a părinților. Un vot sec, din pix, care a spulberat echilibrul unei comunități fragile.
O lege interpretată după bunul plac
Legea prevede că o clasă primară funcționează cu minimum 12 elevi. Însă, acolo unde există copii cu cerințe educaționale speciale (CES), fiecare este echivalat cu trei. La „Henri Coandă”, în clasa a III-a, erau 11 elevi, dintre care unul cu CES. Adică, din punct de vedere legal, clasa putea funcționa.
„Nu pot comenta decizia CA ISJ pentru că, până la această oră, nu am primit decât o informare telefonică, vineri, 5 septembrie, referitoare la neaprobarea funcționării clasei sub efectivul minim. Noi am fundamentat cererea de aprobare pe Legea 148/2023, art. 23, alin. 9, care nu a fost nici modificat și nici abrogat de Legea 141/2025. În cazul în care nu se va aproba funcționarea clasei, ceea ce ar însemna nerespectarea legii, vom face toate demersurile legale pentru rezolvarea problemei, la Ministerul Educației”, a declarat directorul liceului, Mihai Tiuliumeanu.
Cu toate acestea, Consiliul de Administrație al ISJ Tulcea a refuzat fără explicații cererea, ignorând fundamentarea legală. În loc de răspuns scris, decizia a fost comunicată telefonic. Iar vestea a trebuit transmisă direct copiilor, adunați în fața ușii clasei.
Drama copiilor și părinților
În sală, printre cele 11 bănci, se află și cea a unei fetițe cu handicap accentuat. Trei ani, părinții ei au stat zilnic pe rând la ore, pentru că micuța face crize de epilepsie și nu poate fi lăsată singură. La început, izbucnea în plâns și își mușca mâinile de neliniște. Cu răbdare, cu ajutorul colegilor și al profesorului itinerant, a învățat să se liniștească, să ridice mâna pentru a cere ajutor și să comunice cu cei din jur.
„Este un copil care a reușit să facă pași mari în procesul de integrare. La începutul clasei I, nu rezista mai mult de câteva minute în bancă. Astăzi poate să stea o oră întreagă, poate să participe la jocuri, să răspundă la întrebări simple. E o victorie pentru ea și pentru părinți. Dacă acum o mutăm într-un alt colectiv, tot ce am construit trei ani se prăbușește. Va trebui să o ia de la zero, cu riscul să nu se mai ridice niciodată”, avertizează psihologul școlii, Popovici Liliana.
Profesorul itinerant, Cozma Liliana, care a lucrat zilnic alături de ea, spune că decizia ISJ este un act de cruzime administrativă: „Acești părinți au sacrificat tot. Trei ani au stat zilnic, când mama, când tata, pentru ca fata lor să prindă curaj să rămână la școală. Ea nu poate fi lăsată singură, face crize de epilepsie, iar învățătoarea singură nu poate gestiona situația. Și totuși, clasa a funcționat. Acum să-i spui acestui copil, după ce a învățat să-și iubească colegii, că trebuie să plece… e inuman și anulează tot ce am făcut în acești ani.”
Învățătoarea, sacrificată din prima zi
Poate cea mai dureroasă scenă a zilei a fost aceea a tinerei învățătoare, Elena Stoian, care își pregătise clasa pentru debutul în carieră. La doar 19 ani, după ce și-a terminat liceul pedagogic, primise acest post prin concurs, în ședință publică. Și-a decorat sala, a așezat fluturași pe pereți și și-a așteptat elevii. În locul lor, a venit directorul Tiuliumeanu, care i-a spus: „Îmi pare rău, clasa ta nu mai există”.
„Cum e să vii la școală, să-ți întâmpini elevii, și să afli că nu mai ai post? Că trebuie să pleci, fără să știi unde? Aceasta e bătaia de joc a Inspectoratului”, a comentat un părinte revoltat.
Revolta părinților
Pentru părinți, vestea a fost un șoc. Unii au mai mulți copii înscriși la „Henri Coandă” și au ales această școală tocmai pentru stabilitate și pentru programul de dimineață. Mutarea ar însemna haos în familii și riscul ca micuții să fie despărțiți de frați.
„Inspectoratul ne cere să ne desființăm clasa, dar nici măcar nu a avut curajul să vină aici, să ne privească în ochi. Ne-au lăsat pe noi, părinții, să le spunem copiilor noștri că nu mai au clasă. Este o lipsă de respect și de umanitate. Noi nu vom sta cu mâinile în sân. Vom face petiții, vom merge mai departe, pentru că acești copii nu sunt doar niște cifre într-un tabel”, a spus una dintre mame, cu lacrimi în ochi.
Alți părinți avertizează că există risc real de abandon școlar: „Avem copii romi integrați aici, copii care abia au prins curaj să citească pe silabe. Dacă îi mutați în altă școală, vor fi marginalizați și vor renunța. Cine își asumă acest lucru?”
Lecția amară din prima zi de școală
În loc de emoția începutului, 11 copii au plecat acasă plângând, cu ghiozdanele pline de caiete care nu mai au unde să fie folosite. În loc de școală, au primit o lecție dură despre nepăsarea autorităților. „Nu mai sunt cifre. Sunt oameni. Și ne jucăm cu viața lor”, a spus, cu amărăciune, directorul.
****
Decizia ISJ Tulcea nu este doar ilegală, ci și profund imorală. Încalcă principiul continuității, distruge șansele unui copil vulnerabil la integrare și lovește în încrederea părinților în sistemul de educație.
Poate că doamna inspector șef, Viorica Pavel – care a activat chiar ca și consilier de incluziune la „Henri Coandă” – va înțelege acum ce înseamnă cu adevărat o clasă integrată, ce înseamnă să le spui unor copii, într-o dimineață de septembrie, că nu mai au unde să învețe, că clasa lor ….s-a desființat.
Speranța rămâne că acest articol va zdruncina nepăsarea și că Inspectoratul va reveni la normalitate, la legalitate și, mai ales, la umanitate. Hai, domnilor de la ISJ, hai că se poate!!!
UPDATE– Problema s-a rezolvat. Amănunte AICI
