Într-o epocă în care loialitatea politică pare să dureze cât o campanie electorală, Alexandrina Silvestru, fostă candidată a Partidului S.O.S. România, a decis că excluderea sa din formațiunea condusă de avocata Diana Șoșoacă nu trebuie lăsată nepedepsită – cel puțin nu fără un proces.
Fostă președintă a organizației S.O.S. România – Filiala Ciucurova și vicepreședintă județeană, Silvestru a contestat decizia Biroului Executiv Central de a o da afară din partid. A invocat lipsa convocării la ședința care a decis excluderea, lipsa transparenței și – piesa de rezistență – încălcarea dreptului la apărare, într-un demers ce pare inspirat mai degrabă din Codul de Procedură Penală decât din statutul unui partid anti-sistem.
Silvestru susține că a muncit exemplar pentru partid și că a fost „răsplătită” printr-o excludere abuzivă, menită să-i saboteze accesul la un mandat de consilier local. Între timp, zvonurile – nelipsite, cum altfel? – despre presupusul său comportament „imoral”, consum de alcool sau falsificări de documente sunt, potrivit ei, doar niște bârfe de culise, bune pentru cancan, nu pentru instanță.
Tribunalul Tulcea a tratat însă cazul cu sobrietate juridică: excluderea dintr-un partid nu este un act administrativ, ci unul intern, civil – adică o chestiune de familie, nu de stat. Prin urmare, cererea de suspendare a fost respinsă ca inadmisibilă. Silvestru a făcut recurs, iar cazul se judecă acum la Curtea de Apel Constanța.
Între timp, pe 6 iunie, a mai fost înregistrată o cerere de ajutor public judiciar, semn că lupta cu partidul care clamează suveranitatea națională se poartă cu armele sistemului de justiție românesc – un paradox demn de o piesă de teatru absurd.
Partidul S.O.S. România, născut din furia anti-sistem și crescut cu scandaluri, pare să confirme un adevăr tot mai vizibil în politica autohtonă: nimeni nu-i mai radical decât fostul aliat. Iar când excluderea nu vine cu explicații, urmează – inevitabil – procesul. În instanță, bineînțeles, nu în partid.
