Direcția Silvică Tulcea a reușit performanța de a rămâne cinci ani la rând în deșertul pierderilor: –79.490.084 lei. Un record negativ în toată Romsilva. Și totuși, în birouri, atmosfera era de sărbătoare: calificative bune, prime și, probabil, ședințe unde realitatea era lăsată la ușă, lângă umerașe.
La cârmă, Paula Enescu – director general (PSD), Costel Petcu – director tehnic (PNL) și Carmen Benga – director economic (PSD). Trei nume, două partide, zero performanță. Aceștia sunt oamenii care răspund astăzi pentru gaura financiară și pentru un plan de redresare ce pare mai degrabă un exercițiu de imagine decât o strategie reală.
Cifrele și concluziile din acest articol provin din Raportul Corpului de Control al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, aferent perioadei 2020–2024 – document oficial înaintat și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cifrele rușinii
Aproape 16 milioane pierdute anual, adică peste un milion pe lună arși pe focul ineficienței. În 2024, direcția a reușit chiar să-și adâncească gaura cu încă 25 de milioane, un salt de 37% față de 2023. La nivel național, Romsilva, casa-mamă, abia mai respiră: profitul s-a topit de la 403 milioane (2022) la 42 milioane (2024). Când părintele e pe perfuzii, copilul cu hemoragie financiară sare în ochi.
Clasamentul național pune Tulcea pe primul loc la pierderi, urmată de Bistrița-Năsăud, Constanța, Dolj, Mehedinți și Teleorman — toate cinci ani consecutiv pe roșu. Nu e ghinion, ci rețetă: cheltuieli înaintea veniturilor, contracte păguboase, procese costisitoare, productivitate la pământ.
Și aici vine partea absurdă: în timp ce încasările se subțiază, statul de plată se umflă. Constanța, de pildă, a cheltuit aproape 3 lei la salarii pentru fiecare leu încasat. Tulcea a bifat și ea ani în care salariile au depășit încasările. E ca și cum un restaurant falimentar ar angaja încă un chef și i-ar da și bonus. Numai că în acest restaurant, chefii poartă insigna PSD sau PNL și servesc nota de plată contribuabililor.
Rezultatul? Împăduriri amânate, perdele forestiere firave, paza redusă. Într-un județ expus eroziunii, asta înseamnă drumuri înghițite de nisip și terenuri care devin pustii.
Premierea eșecului
În 2021, direcțiile pe pierdere (inclusiv Tulcea) au luat „Bine” și au împărțit premii de aproape 18 milioane lei. În 2022, 9 direcții (tot cu pierderi) au luat „Foarte bine” și au încasat peste 15 milioane în bonusuri. Ba chiar s-a împărțit și „fondul de participare la profit” pentru 2020–2021 (2,7 milioane lei) către toată lumea, indiferent dacă profitul exista sau nu. Mesajul pentru oamenii din teren? „Nu contează că ne scufundăm, noi ridicăm paharul.”
Problema nu e doar contabilă, ci culturală: premierea eșecului. Dacă mai adăugăm și planificarea financiară haotică — fondul pentru regenerare trecând de la 26 milioane la sub 1 milion și apoi iar la 24 milioane — obținem o rețetă de eșec cu gust amar și persistent.
Acum, pe hârtie, există un plan de redresare. Raportul a ajuns la Parchetul General. Dar tulcenii nu mai au răbdare pentru „planuri” în PowerPoint. Vor termene, rezultate și transparență. Vor să știe când opriți sângerarea și ce veți face, concret, în 2025, doamna Enescu, domnule Petcu, doamna Benga.
Până atunci, povestea Direcției Silvice Tulcea rămâne un manual despre cum să pierzi bani publici cu stil: cifre pe roșu, rapoarte cu „Foarte bine” și birouri unde singurul copac care crește e din plastic.
