În spatele peisajului idilic din Delta Dunării se ascunde o realitate dură: accidente grave, lipsa unor reglementări clare și un turism în scădere. Ștefan Ivanov nu vorbește doar ca președinte al Asociației Operatorilor Navelor de Agrement și Transport Rapid, ci și ca patron al firmei TDS, care efectuează zilnic 5-6 curse regulate de pasageri pe ruta Tulcea–Sulina.
”Nu poți pune cârma unei ambarcațiuni în mâna oricui. Diferența dintre o barcă de 20 de cai și una de 100 este astronomică”, avertizează el. Dincolo de statistici, Ivanov simte zilnic pulsul Dunării și al turiștilor. În acest interviu, explică de ce trebuie ridicate standardele profesionale, cum poate fi salvat turismul din Deltă și ce efecte pot avea măsurile fiscale impredictibile.
– Domnule Ivanov, sunteți și președinte de asociație și operator activ în Delta Dunării, cu curse zilnice spre Sulina. De ce a fost nevoie de înființarea acestei Asociații?
Pentru că în domeniul nostru lipsea o voce comună. Toți cei care fac agrement și transport rapid, fie în Delta Dunării, fie pe alte căi navigabile interioare, trebuie să fie reprezentați unitar.
Eu văd zilnic, prin TDS, ce înseamnă să lucrezi în acest domeniu. Nu e vorba doar de transportul în sine, ci de tot ce implică siguranța, confortul pasagerilor, respectarea regulilor de navigație.
Vrem să fim consultați atunci când se fac modificări legislative, să contribuim la găsirea celor mai bune soluții, să păstrăm o armonie pe piață și să prevenim evenimentele nedorite. Obiectivul final? Calitate mai bună a serviciilor și o siguranță reală pentru pasageri.
– Din păcate, în ultimul timp au fost accidente grave. Cum vedeți soluțiile pentru prevenirea lor?
Soluția începe cu pregătirea personalului. Nu e suficient să ai permis de barcă, trebuie să treci printr-un curs serios. Eu, la TDS, nu pun pe cineva la cârmă până nu sunt sigur că știe și partea teoretică, și partea practică.
Cursul ar trebui să includă legislație, prim-ajutor, prevenirea poluării, protecția mediului. Exact cum un taximetrist are nevoie de atestat, și în transportul pe apă trebuie să existe un nivel minim obligatoriu de pregătire.
Din păcate, unele reglementări care existau au fost scoase, la presiunea unor agenți economici. Eu cred că trebuie reintroduse, dar implementate gradual – șase luni, un an –, astfel încât să fie timp pentru formarea tuturor.
– Spuneați că lipsa personalului calificat este o problemă. Cum se resimte în practică?
Foarte acut. România are o criză reală de forță de muncă, iar pe apă se vede și mai clar. Ambarcațiuni de sute de mii de euro ajung să fie operate de oameni fără experiență. Diferența dintre o barcă de 15-20 CP și una de 100 CP este uriașă: se schimbă modul de guvernare, acostarea, reacția în situații-limită.
Nu se poate ca ‘oricine are o barcă’ să facă transport de persoane. Trebuie să existe o formă juridică, reguli clare și obligații fiscale. Altfel, oamenii aleg doar prețul cel mai mic, iar siguranța devine secundară.
– Asta înseamnă că trebuie reglementări noi, ferme?
Exact. Avem nevoie de un act normativ clar, făcut împreună cu Autoritatea Navală Română. Nu mai putem merge pe principiul ‘merge și așa’. Trebuie stabilit cine poate opera și în ce condiții.
Eu, ca operator, vă spun: dacă regulile sunt clare și aplicate tuturor, câștigă toată lumea – și operatorii corecți, și pasagerii.
– Pe lângă reglementări, ce rol are prevenția?
Unul esențial. Trebuie să identificăm din timp operatorii care prezintă risc și să-i oprim înainte să se întâmple ceva. Educația este cheia.
Ar fi nevoie de grupuri de lucru, întâlniri regulate între instituții și operatori. Știu tentația de a face bani în sezon – în trei-patru luni trebuie să trăim tot anul –, dar nu poți pune cârma în mâna cuiva care vine doar ocazional. Conducătorul de ambarcațiune trebuie să fie o profesie, nu o ocupație de sezon.
– Turismul în Delta Dunării a scăzut cu 10% în primele șapte luni. Cum vedeți asta din perspectiva TDS și a Asociației?
Se vede imediat. Turiștii sunt mai atenți la cheltuieli, reduc durata sejurului, renunță la activități suplimentare. Dacă înainte un sejur obișnuit era de cinci-șase zile, acum avem clienți care vin două zile și pleacă.
Cauza principală este instabilitatea economică și politică. Oamenii nu mai au predictibilitate. Mulți mi-au spus direct: ‘Am venit anul ăsta, dar nu știm dacă mai venim și la anul’. Și când simți asta zilnic, știi că e o problemă serioasă.
– Voucherele de vacanță ar fi putut tempera scăderea?
Categoric. Am avut turiști care mi-au spus: ‘Noroc cu voucherul, altfel nu veneam’. Pe lângă valoarea voucherului, oamenii cheltuiau și din buzunar. Eliminarea lor s-a simțit imediat – mai puțini turiști, mai puțin consum.
– Cum vă afectează schimbările fiscale din acest an?
Ne afectează grav. Când îți schimbă regulile în timpul jocului, creezi haos. Contractele sunt semnate, prețurile stabilite, materia primă cumpărată… și vine o creștere de taxe care îți răstoarnă planurile.
Nu e doar turismul afectat. În Tulcea, o fabrică de confecții s-a închis după 35 de ani. La nivel național, sute de firme vor dispărea. Noi, în transportul de persoane, suntem la limită. Ar fi logic să mărim prețurile, pentru că ne-au crescut costurile, dar ne temem că turiștii nu vor mai veni. E un echilibru fragil, pe muchie de cuțit.
Încheiere
Discuția cu Ștefan Ivanov lasă impresia unui om care nu doar că știe regulile jocului, ci le și respectă cu strictețe. Îl preocupă nu doar funcționarea propriei companii, ci și siguranța întregului sistem de transport pe apă.
„Nu vreau să mai citesc în ziare despre morți pe Dunăre, pentru că cineva nu a respectat regulile. Asta mă motivează să vorbesc răspicat și să cer măsuri clare. Dunărea nu e loc de improvizații. Greșelile se plătesc scump și, uneori, ireversibil.”, conchide Ștefan Ivanov
Pe apele liniștite ale Deltei, fiecare cursă pare o poveste. Dar sub suprafața lor, în fiecare zi, se joacă o miză uriașă: viața și siguranța pasagerilor. Pentru Ștefan Ivanov, adevărata victorie este ca fiecare dintre aceștia să ajungă cu bine la destinație.
