Tulcea, un oraș amorțit în general, a avut, pentru o seară, bătaia de inimă a unei capitale. Clubul Rotary Delta a organizat pe 9 noiembrie primul său bal caritabil – și, dincolo de ștaif, rochii elegante și zâmbete fotografiate, a fost o poveste cu oameni care au știut că uneori trebuie să dăruiești nu ce îți prisosește, ci ce te definește.
Evenimentul, numit cu o sinceritate lipsită de pretenții „Magia Dăruirii”, s-a desfășurat la complexul Steaua Apelor din Nufăru. Au fost 105 invitați, fiecare adus de câte un membru Rotary, fiecare ales nu doar după statut, ci și după disponibilitatea de a împleti sensul profund al unei donații cu suflet.
Eleganță cu scop, nu cu etichetă
Balul n-a fost o paradă. A fost o punere în scenă atent regizată a unui act de solidaritate. Licitația caritabilă a fost punctul central – dar și testul real al generozității. Fiecare membru Rotary a adus un obiect personal pentru licitație. Nu lucruri scumpe, ci obiecte cu poveste. O minge de volei cu autografe de la Campionatul European din 2004, de la Innsbruck, licitată cu 2.500 lei. Un tablou primit direct de la pictorul Gasser, scos la licitație, adjudecat cu 1.500 lei, dar însoțit de o donație de 10.000 lei. Cine a făcut gestul? Nu contează. Discreția e regula nescrisă în cercurile în care caritatea se face în șoaptă.
Printre obiectele licitate: saboți olandezi autentici, tablouri pictate de pacienți oncologici, ședințe de psihoterapie, servicii stomatologice, amintiri, emoții, bucăți de suflet. Nimeni nu a vândut ceva – toți au dăruit o parte din cine sunt.
Elena – o prezență fragilă, dar cu forța unui simbol
A fost acolo și Elena, fata cu ochi luminoși și medii de 10. A rămas orfană de ambii părinți. Nu s-a plâns. Nu a cerut. Doar a fost. Prezența ei a fost suficientă pentru ca lucrurile să capete sens.
Povestea Elenei e complicată și începe acum 7 ani. La vremea aceea, mama ei avea grijă de ea, tatăl muncind într-un alt județ. Apoi, viața a devenit un drum abrupt: mama a murit de cancer când Elena avea doar 8 ani. Fetița a trecut între timp în grija bunicilor paterni, dar nici acolo n-a fost liniște prea mult. Odată cu pandemia, i-a pierdut pe amândoi. A urmat o perioadă de trai alături de tatăl ei bolnav și de bunica maternă. Tatăl s-a stins la începutul acestui an, după un an greu de suferință.
În ciuda acestor tragedii, Elena nu a renunțat. A învățat cu tenacitate, a participat la olimpiade, a ajuns la faza județeană la matematică și engleză, și chiar la faza națională la religie. A terminat clasa a VIII-a cu media generală 9,86, iar cu un rezultat onorabil la evaluarea națională – 8,60 – a fost admisă la profilul științe ale naturii al Liceului Teoretic „Dimitrie Bolintineanu” din București.
Acum are 15 ani, locuiește împreună cu fratele ei mai mare și stau în chirie în București. Începe să strângă alte note de 9 și 10, cu aceeași speranță care nu a părăsit-o niciodată: un viitor cu mai puține griji și mai mult sens.
A plecat de la bal cu o bursă lunară de 1.000 lei, pentru un an, oferită de familia unui membru Interact. Și cu tratamente gratuite pentru ea și fratele ei, timp de doi ani.
Acel „mulțumesc” nerostit, care i se citea în privire, a fost probabil cel mai valoros moment al serii.
Muzică, tăcere, și o sală care a respirat altfel
A cântat Ansamblul „Baladele Deltei”, a ridicat sala în picioare tenorul Alin Stoica, și pentru câteva ore s-a simțit că Tulcea știe să tacă altfel: nu din resemnare, ci din respect. Pentru muzică, pentru gest, pentru oamenii de lângă tine care aleg să nu-ți spună cât de bogați sunt, ci cât pot să dea.
Andaluzia Luca, președinta Rotary Club Tulcea și viceprimar, a spus-o fără emfază, dar cu o bucurie greu de mascat:
„A fost magic. Exact așa cum am visat că va fi. Ne-au copleșit prezența invitaților, donațiile și spiritul acestui bal. A fost începutul unei povești.”
Da, o poveste. Una în care nu Cenușăreasa a strălucit, ci un oraș care, dincolo de istorie și tăceri, a înțeles că generozitatea poate deveni eveniment, iar eleganța poate avea scop.
Ce rămâne după o seară ca asta?
Peste 20.000 lei strânși. Doi copii care știu acum că nu sunt singuri. Un club care a demonstrat că eleganța nu e despre cravată, ci despre verticalitate. Și un oraș care s-a ridicat, pentru câteva ore, la înălțimea unor gesturi cu adevărat memorabile.
Dacă ai citit până aici, înseamnă că ai înțeles: a fost mai mult decât un bal. A fost o lecție de umanitate cu ținută.
Dumnezeu lucreaza prin Oameni.Felicitari pentru initiativa,desfasurarea si succesul acestui deosebit eveniment.