În timp ce la Milano se vorbește despre drone navale, submarine și miliarde de euro, la Tulcea miza este mult mai concretă: câte secțiuni de navă se vor tăia, câte contracte vor intra și cât de plin va fi șantierul în următorii ani.
Grupul italian Fincantieri, proprietarul Șantierului Naval Tulcea, și-a prezentat planul strategic pentru 2026–2030. Pe hârtie, cifrele sunt spectaculoase: venituri estimate la 12,5 miliarde de euro în 2030, profit net de aproximativ 500 de milioane de euro și peste 50 de miliarde de euro în comenzi noi în următorii cinci ani, peste un portofoliu deja existent de circa 60 de miliarde de euro, cu livrări programate până în 2036 .
Dar dincolo de cifre, planul conține o repoziționare strategică în care Tulcea capătă un rol mai clar și mai greu.
Italia face loc pentru nave militare. România preia greul comercial
Fincantieri a decis să dubleze capacitatea de producție pentru segmentul militar în șantierele din Italia. Cererea pentru nave de apărare este în creștere accelerată, iar compania vrea să profite de acest val.
Pentru ca Italia să poată construi mai multe fregate și submarine, cineva trebuie să preia din volumul comercial. Iar acel „cineva” este, în mod explicit, România.
Planul prevede creșterea producției de secțiuni pentru nave de croazieră în șantierele românești și reorganizarea fluxurilor industriale astfel încât Italia să fie eliberată pentru programele de apărare .
Cu alte cuvinte, Tulcea nu este o anexă, ci un mecanism de echilibrare al întregii strategii europene a grupului.
Tulcea, veriga care ține în mișcare lanțul Fincantieri
Fără șantierele din România, Fincantieri nu poate accelera în zona militară. Mutarea secțiunilor de croazieră către Tulcea și Brăila înseamnă:
- continuitate în producție pe termen lung,
- creșterea gradului de utilizare a capacităților locale,
- investiții în productivitate și eficiență.
Grupul anunță un plan de investiții de aproximativ 1,9 miliarde de euro în perioada 2026–2030, finanțat integral din resurse proprii . O parte dintre aceste investiții vizează optimizarea rețelei de șantiere, inclusiv cele din România.
În limbaj corporatist, e vorba de „creștere a productivității”. În limbaj tulcean, înseamnă utilaje mai bune, procese mai rapide și presiune pentru forță de muncă bine calificată.
De la periferie la poziție strategică
Fincantieri vorbește despre drone subacvatice, nave inteligente și integrare digitală prin sistemul Navis Sapiens. În același timp, estimează că segmentul de apărare și cel subacvatic vor ajunge să reprezinte o treime din venituri până în 2030 .
Pentru ca această schimbare să fie posibilă, partea comercială trebuie să funcționeze impecabil. Iar aici intervine Tulcea.
Șantierul de pe Dunăre devine parte din infrastructura critică a unei companii care vrea să fie lider global într-o industrie tot mai influențată de geopolitică. Nu e o afirmație patriotică, ci o concluzie industrială: fără România, planul de dublare a capacității militare în Italia ar fi mult mai dificil.
Ce înseamnă concret pentru oraș
Planul prevede creșterea numărului total de angajați ai grupului la aproximativ 27.500 până în 2030 și programe ample de recalificare și digitalizare . Într-un context în care șantierul este unul dintre cei mai mari angajatori din Tulcea, orice creștere de volum se traduce direct în:
- stabilitate economică locală,
- presiune pentru formarea de sudori, lăcătuși, ingineri,
- oportunități pentru tinerii care altfel ar pleca.
Tulcea nu apare cu litere mari pe slide-urile de la Milano. Dar între rânduri, rolul său este clar: este una dintre cheile prin care Fincantieri își poate atinge țintele de 12,5 miliarde de euro venituri și 500 de milioane profit în 2030.
Într-o Europă care își reconfigurează rapid prioritățile industriale și militare, șantierul din Tulcea nu mai este doar un furnizor de secțiuni. Devine un element de stabilitate într-un plan global de zeci de miliarde.
Sursa: Comunicat oficial Fincantieri – „Capital Markets Day 2026. 2026–2030 Business Plan
