Coșul de cumpărături apasă tot mai greu pe bugetele tulcenilor. În Piața Sfântul Gheorghe și Piața Veche, oamenii vorbesc deschis despre cum scumpirea alimentelor de bază le-a schimbat obiceiurile și i-a forțat să devină mai calculați ca niciodată.
„Sunt zile în care cumpăr doar pâine și lapte, iar în altele mai adaug o conservă, o pungă de orez. Mă învârt în jurul a 150 de lei pe săptămână, dar simt că iau tot mai puțin”, povestește Andrei, un tulcean în vârstă de 42 de ani, care tocmai ieșise din Piața Sfântul Gheorghe cu o plasă aproape goală.
Alți localnici spun că încep să se pregătească „ca pe vremuri”, cumpărând mai mult dintr-un produs când prind un preț mai bun. „Am luat 5 litri de ulei dintr-un foc. Era cu 1 leu mai ieftin , așa că am zis că merită. Nici nu-mi dau seama cum s-au dus 130 de lei”, spune Ilie, în timp ce își încarcă sacoșele .
„Cumpărăm doar ce trebuie, nu mai facem mofturi”
Soții Lenuța și Nelu, întâlniți în Piața Veche, spun că bugetul lor zilnic pentru mâncare variază între 100 și 120 de lei. „Ne uităm de zece ori înainte să punem ceva în coș. Carnea o luăm doar la ocazii, iar de lactate… doar ce e strict necesar”, spune Lenuța, în timp ce își verifică lista scrisă de mână.
„Ne-am obișnuit să nu mai aruncăm nimic. Orice rămâne, transformăm în altceva a doua zi. De la 1 august, cine știe ce mai vine? Ne strângem cureaua, ca toată lumea”, adaugă Nelu, resemnat.
Salariul, împărțit în două: mâncare și chirie
Diana, o tânără angajată într-un salon de înfrumusețare, spune că face cumpărături mari doar după salariu. „Ajung uneori la 300 de lei pentru două persoane, dar tot cu grijă. Luăm ce ne trebuie, nu ne mai permitem luxul să luăm de poftă.”
Ea atrage atenția și asupra tinerilor care trăiesc cu chirie în Tulcea. „Cu chiria, întreținerea și tot restul, nu mai rămâne mare lucru pentru mâncare. Eu și prietenul meu ne facem liste și cumpărăm doar ce e absolut necesar. Ne mai ajută și părinții, dar nu e ușor.”
„Carne mâncăm sâmbăta, dacă e de unde”
Doamna Georgica, pensionară, iese din Piața Sfântul Gheorghe cu două pungi modeste. Spune că, deși are o pensie de 2.800 de lei, tot nu-i ajung banii. „100 de lei pe zi, fără să-mi dau seama. Pâinea a crescut, laptele la fel. Carne mâncăm sâmbăta, dacă e de unde și dacă nu se duce tot pe facturi.”
Privind în jur, tot mai mulți tulceni par să împărtășească același sentiment: un amestec de resemnare și adaptare forțată la un trai tot mai scump.
