O conferință națională, o problemă locală și o întrebare simplă: La ce ne folosește o Asociație de Dezvoltare Intercomunitară Apă‑Canal?
Zilele trecute, la sala Mihail Kogălniceanu din Tulcea, s-a desfășurat o conferință națională organizată de FADIDA – Federația Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară din Domeniul Apei. Au fost prezenți reprezentanți ai acestor structuri din toată țara, câțiva primari locali și, desigur, gazdele: membrii Asociației Intercomunitare de Apă și Canal din județul Tulcea.
Pentru un cetățean obișnuit, pare o întâlnire între funcționari și specialiști. Dar, în realitate, acolo s-a discutat despre ceva ce ne afectează zilnic, chiar dacă nu ne dăm seama: de ce plătim apă mult, primim puțin și nu avem infrastructură modernă. Răspunsul e simplu și amar: pentru că sistemul care ar trebui să ne aducă servicii mai bune este slab, ignorat sau boicotat chiar de autoritățile locale.
Ce este o ADI Apă-Canal și ce ar trebui să facă pentru noi
O Asociație de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) Apă-Canal este o alianță între primării care aleg să colaboreze pentru a gestiona împreună rețelele de apă și canalizare. Această colaborare nu e un moft – este esențială pentru:
- obținerea fondurilor europene și naționale pentru modernizarea rețelelor;
- contractarea și controlul operatorilor regionali, ca Aquaserv la Tulcea;
- verificarea lucrărilor și a calității serviciilor;
- și pentru ca localitățile mici să nu fie abandonate în subdezvoltare, fără acces la utilități decente.
Cu alte cuvinte, o astfel de asociație este cheia pentru a transforma promisiunile de modernizare în robinete care dau apă curată și canalizări care funcționează.
La Tulcea, sistemul geme, dar nu funcționează
Și totuși, în județul Tulcea, din 52 de localități, doar 21 sunt membre ale ADI. Restul stau pe margine, unele din comoditate, altele din calcule politice sau naiv optimism că „se descurcă și singure”.
Rezultatul? Cea mai slabă asociație din țară, după cum a recunoscut chiar președintele FADIDA, Vasile Dărăban: fără ingineri, fără director tehnic, doar un jurist și o contabilă care nu pot merge pe teren să verifice nimic. Nu există control real, ci doar hârtii și presupuneri.
„Nu poți să funcționezi așa”, a spus Dărăban, iar președintele ADI Tulcea, primarul Silviu Rahău din Crișan, confirmă: „Cu doi oameni nu poți verifica ce face operatorul. Dacă nu vin și alte UAT-uri, asociația nu supraviețuiește.”
Tarife mici, așteptări mari: rețeta falimentului public
Într-un moment de sinceritate amară, Rahău a spus ceea ce puțini aleși locali au curajul să recunoască: „Cu 3 lei poți avea servicii de 3 lei. Atât.” Când oamenii cer tarife mici și primarii, de teamă electorală, acceptă, întregul sistem se prăbușește. Nu mai sunt bani de reparații, de salarii decente, de mentenanță. „Dacă îți vine un control serios de la DSP sau Garda de Mediu, după două-trei vizite te lași de meserie”, a adăugat edilul.
Și totuși, în loc să se alăture asociației și să întărească sistemul, multe primării preferă soluții individuale, izolate și ineficiente. Refuză să înțeleagă că marile proiecte de infrastructură se fac doar în echipă, cu un cadru instituțional solid în spate.
Ce avem de făcut? Să cerem primarilor să coopereze, nu să se izoleze
Această conferință de la Tulcea nu a fost un simplu eveniment. A fost un semnal de alarmă transmis în fața tuturor: dacă primăriile nu colaborează și nu întăresc ADI-ul județean, nu vom avea nici proiecte, nici control, nici apă bună.
Este momentul ca primarii să înțeleagă că a sta deoparte înseamnă a condamna comunitățile lor la stagnare. Iar cetățenii trebuie să ceară explicații și rezultate: cine ne reprezintă în această asociație, cum sunt gestionați banii, de ce nu avem rețele noi?
Apa nu curge singură. E nevoie de bani, oameni calificați, coordonare și viziune. Fără ele, vom continua să bem apă scumpă dintr-un sistem ieftin, prost și lăsat de izbeliște.
