În Tulcea, există un bărbat care a transformat petiționarea într-o artă performativă și hârtia A4 într-un câmp de luptă democratică. Numele lui este Nicolae Mircea, dar prin Primărie răsună altfel: „petiționarul atomic”. Nu pentru că ar fi exploziv – deși, uneori, își pierde cumpătul în ședințele de consiliu – ci pentru că este imposibil de dezamorsat.
Personajul nostru are o misiune clară: amplasarea eternă a unei tonete cu înghețată în Piața Civică. Nu e vorba doar de o rulotă – e vorba de un vis cu roți, un ideal răcoritor pe care îl urmărește cu o tenacitate de roman foileton. Firma sa, SC Andra Eliza Agency SRL, produce mai multă corespondență administrativă decât înghețată, iar scopul este invariabil: să fie lăsat să vândă unde vrea, când vrea și cât vrea.
Dar misiunea sa nobilă nu se oprește aici. Domnul Mircea mai are o superputere: aceea de a se autoproclama expert în aproape orice. Într-o zi este avocat, a doua zi specialist în legislația muncii, iar în pauzele dintre petiții – jurist al unui consilier local AUR. Problema e că, atunci când secretarul Primăriei, Florentina Bădilăș, i-a cerut dovezile – o diplomă, un contract, o legitimație măcar – domnul Mircea a preferat să schimbe subiectul. De la dreptul muncii a trecut rapid la mediu, de la mediu la urbanism. Polivalență sau fantezie cu pretenții legale? Cert e că, după refuzul de a prezenta acte, a renunțat brusc la intrarea în comisia de specialitate ca „reprezentant juridic” și a dispărut în ceață, lăsând în urmă doar ecoul unei posibile infracțiuni de uzurpare de calități oficiale.
În 2025, a reușit deja să bată recordul local: șapte petiții, trei plângeri și o audiență oficială. Frecvența lor amintește de un abonament nelimitat la „Nemulțumirea Zilei”. Fiecare nouă hârtie seamănă leit cu precedenta, doar că vine cu mici adaosuri lirice: o insultă pasiv-agresivă aici, o propunere de demitere din funcție acolo. E un soi de „spam administrativ cu pretenții de constituționalism”.
Cât despre toneta sa, aceasta mai are voie să rămână în Piața Civică până pe 18 iunie. După aceea, probabil se va relua telenovela. Între timp, autoritățile locale au ajuns la concluzia amar-umoristică că singura soluție reală ar fi excluderea totală a Pieței Civice din zona de comerț stradal. Un fel de „dacă nu putem opri omul, măcar să mutăm câmpul de luptă”.
Într-un oraș în care spiritul civic ar trebui să însemne mai mult decât o rulotă cu înghețată, domnul Mircea a reușit performanța de a transforma regulamentele într-o colecție de obstacole personale și instituțiile publice într-un ring de box legal.
Când ironia sorții îți dă o tonetă, fă o revoluție din ea. Asta pare să fie filosofia petiționarului atomic. Și dacă tot nu primește avizul, măcar să rămână în istoria orașului drept singurul om care a încercat să cucerească Piața Civică… cu un cornet și un CV imaginar.
