Când vine Paștele în satele lipovenești din Tulcea, timpul pare că face un pas înapoi. Nu spre Evul Mediu, ci spre un alt ritm, o altă estetică, o altă lume. La Sarichioi, Jurilovca, Slava Cercheză sau Sulina, sărbătoarea nu e doar o marcă în calendar, ci un spectacol de culoare, credință și tradiții care n-au avut nevoie niciodată de marketing să supraviețuiască.
Noaptea Învierii, între taină și traseu ritualic
Pe înserat, curțile se golesc, ulițele se animă, iar bisericile devin centrul unui univers în care timpul stă pe loc. La miezul nopții, preotul, însoțit de cor și credincioși, iese din biserică și înconjoară sfântul lăcaș. Nu e o simplă plimbare – e căutarea simbolică a lui Hristos. Procesiunea e urmată de explozia de lumină și sunet: „Hristos voskrese!” – „Voistinu voskrese!” se aude în slavonă, din piepturi adânc conectate la rădăcini.
Mic dejun cu sfințenie: cozonac întâi, miel niciodată
Dimineața Paștelui vine cu un detaliu care ar lăsa perplecși gurmanzii mainstream: cozonacul se mănâncă primul. Și nu, mielul nu e pe listă – în tradiția lipovenească, nici n-a fost vreodată. În schimb, tronează sarmalele, răciturile, fripturile, salata de ouă. Dar până la festin – toți trec pe la biserică cu coșurile pline. Ouăle, vopsite și… decojite! Da, pentru că și coaja, odată sfințită, nu mai poate fi aruncată la întâmplare.
„Katok”: biliardul spiritual cu ouă colorate
Uită de PlayStation și console: la lipoveni, joaca pascală se face cu ouă. Jocul se numește „katok” și seamănă vag cu biliardul. Fiecare încearcă să rostogolească oul său astfel încât să le lovească pe ale celorlalți. Dacă reușești, câștigi ouăle. Dacă nu, măcar ai fost parte din ritual.
Haute couture de Tulcea, ediție tradițională
Moda pascală la lipoveni nu urmează trenduri de sezon, ci coduri ancestrale. Femeile poartă „iubca”, „pois” și baticuri cât curcubeul. Bărbații, cămăși drepte și pantaloni care spun o poveste veche. Costumul nu e doar decor – e declarație de identitate.
Sărutul cu sens: „Hristos a înviat!” pe trei obraji
La întâlnire, nu e cu „salut” sec și bătaie pe umăr. La lipoveni, Paștele vine cu un ritual de recunoaștere și apropiere: trei săruturi pe obraji și schimb de formule sacre. „Hristos a înviat!” – „Adevărat a înviat!”. Gestul pare simplu, dar e o ancoră în comunitate, o formă de a spune „suntem împreună în lumină”.
Iarbă, salcie și genunchi plecați: Duminica Floriilor
Cu o săptămână înainte, în Duminica Floriilor, bisericile miros a verde proaspăt. Credincioșii stau în genunchi, cu fruntea pe iarbă. Iar la final, pleacă acasă cu crenguțe de salcie sfințite – amulete verzi puse în icoane și la intrări.
Un colț de lume care trăiește altfel
Într-o Românie tot mai grăbită, comunitățile lipovenești din Tulcea păstrează un echilibru rar: trăiesc între două calendare, două limbi și o singură credință – că tradiția nu e balast, ci rădăcină. Paștele lor nu e despre „altfel”, ci despre „așa cum a fost mereu”.
