Sâmbăta, ora 12.00 O manifestație anunțată cu ambiții mari și sloganuri pe măsură – „jos Consiliul Local, jos primarul” – a reușit performanța rară de a rămâne, pe tot parcursul ei, mai degrabă un exercițiu de imaginație decât unul de mobilizare civică reală.
Startul „în forță”: logistică din portbagaj
La ora 12:00 fix, în zona Dallas, aproximativ 20 de persoane – nucleul dur al „revoluției” – s-au adunat pentru a da startul acțiunii.
Într-un gest organizatoric greu de ignorat, Mircea Nicolae a transformat portbagajul unei mașini în punct logistic: de aici s-au împărțit steaguri tricolore și tricouri cu sloganuri, într-un decor care a oscilat între protest civic și improvizație de moment.
Participanții, echipați cu veste reflectorizante, au oferit un aer de „echipă de intervenție”, deși misiunea declarată era una mult mai ambițioasă: schimbarea administrației locale.
Marșul: pe drum se mai pierd… revoluționari
La ora 12:30, convoiul a pornit spre Piața Civică. Entuziasmul inițial nu a rezistat însă prea mult: din cei aproximativ 20 de participanți, doar în jur de 15 au mai ajuns la destinație.
Un prim test de „rezistență” pe care mișcarea nu l-a trecut în totalitate.
Piața Civică: public din mers și maximul zilei
Ajunși în piață, protestatarii au fost „completați” de câțiva curioși și simpatizanți, inclusiv persoane asociate unor partide aflate în vogă. Astfel, pentru scurt timp, numărul participanților a urcat la aproximativ 50.
Momentul de vârf al unei manifestații care, cel puțin în anunțuri, promitea mult mai mult.
Megafonul și discursul fără surprize
În centrul atenției s-au aflat cei patru „oratori” ai zilei: Mircea Nicolae, Jean Toma, Florin Leonte și Stelea Liviu Marian.
Pe rând, aceștia au preluat megafonul și au reluat teme deja binecunoscute: administrația trebuie schimbată, lucrurile merg prost, iar soluțiile – cel puțin la nivel declarativ – sunt evidente.
Discursurile au avut un aer de déjà-vu, iar pentru cei prezenți, surprizele au fost, practic, inexistente.
O notă aparte a venit din partea lui Stelea Liviu Marian, recent concediat definitiv din Aquaserv, care a folosit momentul pentru a-și face reintrarea publică. Mesajul său, nu foarte clar perceput de mulți dintre cei prezenți, a inclus și o ofertă de „servicii juridice” pentru cei dispuși să se confrunte cu instituțiile locale.
Un mix interesant între protest și ofertă de consultanță, în inconfundabila notă marca Stelea.
Finalul: de la „jos primarul” la lista de semnături
După aproximativ două ore în care aceleași mesaje au fost reluate, în timp ce participanții încercau să facă față frigului, mulțimea a început să se risipească.
La ora 14:20, manifestația s-a încheiat fără incidente, dar și fără un impact vizibil.
Ultimul moment i-a aparținut lui Mircea Nicolae, care i-a invitat pe cei rămași – aproximativ 10-15 persoane – să semneze pentru demiterea Consiliului Local și a primarului.
Un final modest pentru o acțiune cu pretenții mari.
Între drept legitim și spectacol discutabil
Dreptul de a protesta este, fără îndoială, unul fundamental, iar exprimarea nemulțumirilor în spațiul public reprezintă un semn clar de sănătate democratică. Nimeni nu poate contesta legitimitatea unei astfel de inițiative.
Însă, în cazul de față, devine dificil de ignorat modul în care o idee cetățenească legitimă ajunge să fie confiscată și deturnată.
Pentru că, dincolo de mesajele generale, rămâne impresia că întreaga acțiune a fost folosită ca platformă de vizibilitate de către patru persoane – Mircea Nicolae, Florin Leonte, Jean Toma și Stelea Liviu Marian – mai degrabă preocupate de propriile agende decât de un demers civic coerent.
O mișcare care, în esență, ar putea avea o bază democratică solidă riscă astfel să fie redusă la un exercițiu personal, lipsit de consistență și credibilitate.
Iar când protestul devine scenă, iar mesajul doar pretext, apare inevitabil întrebarea: cine servește, de fapt, pe cine?
Pentru că unele cauze merită lideri reali.
Nu doar prezențe vocale la megafon, unii cu probleme mari in zona mansardei.
