Un proiect de peste 500 de milioane de euro, o capodoperă inginerească pentru unii, un șantier etern pentru alții. La aproape doi ani de la inaugurarea cu fast a podului suspendat peste Dunăre de la Brăila, întrebarea esențială rămâne în aer: când va fi, oficial, gata?Update- Ieri s-a terminat asfaltarea căii de rulare
O recepție care întârzie să se semneze
Pe 6 iulie 2023, România tăia panglica unuia dintre cele mai ambițioase proiecte de infrastructură: podul suspendat de la Brăila. Însă, aproape doi ani mai târziu, statul român nu l-a recepționat oficial. Podul funcționează pe baza unei recepții provizorii, iar documentul de recepție finală – practic, certificatul său de naștere – întârzie din cauza unei avalanșe de neconformități.
CNAIR refuză preluarea lucrării până la remedierea integrală a defectelor, pe cheltuiala constructorului (consorțiul Webuild – IHI). Ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, a fost categoric: „nu vom recepționa acest pod până când toate neconformitățile nu vor fi îndepărtate”. Estimările recente indică luna iunie 2025 ca termen probabil pentru încheierea procesului.
Cinci reasfaltări în doi ani: podul muncii de reparație
Inaugurat cu surle și trâmbițe, podul a început să cedeze sub trafic la doar câteva săptămâni de la deschidere. Primele probleme au fost aproape caricaturale: șuruburi desfăcute cu mâna la parapet, filmate și distribuite viral. CNAIR a inspectat urgent cele 100.000 de elemente de fixare și a confirmat că ~0,4% erau slăbite.
Dar „șuruburile libere” aveau să fie doar aperitivul. Carosabilul s-a deformat rapid: valuri în asfalt, crăpături, tasări, infiltrații de apă în structura metalică, fisuri prin care se vedea tablierul. Raportul oficial CESTRIN din noiembrie 2023 a fost devastator: nerespectarea tehnologiei de execuție și a proiectului la turnarea asfaltului. Consecința? Cinci intervenții majore de reasfaltare în mai puțin de doi ani.
Ultimele două, din toamna lui 2024 și primăvara lui 2025, au folosit o nouă rețetă bituminoasă, mai rezistentă. Autoritățile au suspendat lucrările pe timpul iernii tocmai pentru a testa durabilitatea acestui nou strat. Rezultatul a fost încurajator, iar în prezent podul e reasfaltat pe ambele sensuri – ceea ce deschide, teoretic, drumul către recepția finală.
Drumuri gata, dar închise: breteaua Jijila – piesa lipsă
Podul în sine nu este complet fără drumurile de legătură. Iar aici avem un paradox frustrant: breteaua spre Jijila – 19,1 km de șosea perfect construiți – este finalizată dar încuiată. CNAIR a dorit o recepție parțială, pentru a o deschide traficului cât mai repede. Antreprenorul a refuzat. Poziția sa: nu dăm drumul bretelelor până nu recepționați tot proiectul.
Această rigiditate a transformat un proiect de mobilitate într-un blocaj logistic. Traficul dinspre Tulcea este forțat să treacă prin Măcin, oraș ale cărui străzi s-au sufocat. Primarul Gheorghe Văcaru estima în 2023 că traficul s-a triplat. În lipsa centurii ocolitoare funcționale, locuitorii din Măcin suportă consecințele directe ale unui proiect… încă în așteptarea punctului final.
Tasări, suspiciuni, certficate negative
Ca și cum asfaltările repetate n-ar fi fost suficiente, au apărut suspiciuni privind tasări ale terenului sub blocurile de ancoraj, cauzate de infiltrații de apă. CNAIR a reacționat rapid, dezmințind categoric riscul unui „pod care se scufundă”. Potrivit companiei, tasările sunt normale și monitorizate permanent, iar infiltrațiile sunt „punctuale și minore”.
Între timp, pe partea contractuală, spiritele nu s-au calmat. Antreprenorul a acumulat peste 120 de revendicări și a primit un nou certificat negativ pentru perioada ianuarie–aprilie 2025, din cauza unor neconformități încă nerezolvate (RNC 105). În mod ironic, stadiul fizic al lucrărilor este de 99,58% – deci, aproape gata. Dar aproape nu înseamnă „în regulă”.
O lucrare cu potențial, dar și cu lecții amare
La nivel regional, impactul podului este incontestabil. Legătura directă între Tulcea și Brăila a redus timpul de călătorie de la aproape o oră (cu așteptare la bac) la 5–10 minute. Eficiența în transport, urgențe și logistică s-a îmbunătățit vizibil. Scutirea de taxă pentru primii 5 ani a fost un bonus apreciat.
Totuși, în paralel cu beneficiile, publicul a fost martorul unui lung șir de bâlbâieli inginerești și decizii contradictorii. Cinci reasfaltări, un sens închis pentru luni de zile, accesuri nefuncționale, suspiciuni de tasări, lipsa unei centuri pentru orașul cel mai afectat… toate acestea au erodat încrederea.
Pe forumuri, în presă locală și pe rețelele sociale, podul a fost numit „o treabă de mântuială”, „Golden Gate-ul cu șuruburi slăbite”, „investiție de 500 de milioane cu asfalt refăcut din 4 în 4 luni”. Un monument al speranței și al dezamăgirii în același timp.
Când se semnează, în sfârșit?
Termenul oficial asumat pentru finalizarea intervențiilor este 16 iunie 2025. Dacă această dată va fi respectată, CNAIR ar urma să notifice finalizarea lucrărilor, iar recepția finală să aibă loc în aceeași lună. Abia atunci vor putea fi deschise toate bretelele, inclusiv conexiunea spre Jijila – și abia atunci podul va putea funcționa la capacitate maximă.
Însă, dacă trecutul recent ne-a învățat ceva, este că promisiunile în infrastructura românească trebuie privite cu rezerve. Nu fiindcă autoritățile mint, ci pentru că lanțul de responsabilități este lung, iar controlul calității – inconstant
Breteaua spre Jijila nu rezolva nimic. Cine a gandit proiectul asta cred ca s-a uitat doar pe harta. Breteaua spre Jijia iese la iesirea din Jijila spre Tulcea. Majoritatea transporturilor grele sunt spre Constanta. Cel mai scurt drum spre Constanta este Braila – (Centura Jijila) – Macin – Horia – 2Cantoane – Constanta. Toti camionagii, ca trec podul la Braila sau cu bacul la Galati trec exact prin centrul orasului. Trafic infernal exact prin centrul orasului, cei din blocuri se plang ca li se zgaltaie ferestrele cand trec camioanele de 40T si nu se stie cat vor mai rezista fundatiile in aceste conditii. Ca sa ocoleasca pe la Tulcea ar insemna sa mearga pe un drum sinuos, fost candva de care cu boi si asfaltat de comunisti (reasfaltat partial acum), cu diferente de nivel la fiecare cativa km. Evident camionagiii vor alege un drum cat mai drept, cu cat mai putine diferente de nivel. Ruta pe care am mentionat-o. Solutia era sa strapunga pe langa oras o centura. Care probabil nu a putut fi aprobata pentru ca zona e declarata arie protejata. Podul este excelent ca idee, ca realizare si concept, un fiasco.