Lidas – de la Moara „Încurcă Lume” la o fabrică de 80 de milioane de euro

Lidas nu e un miracol. E o demonstrație rece, calculată, de cum se construiește un imperiu local atunci când ceilalți se plâng de context, birocrație sau concurență neloială. Într-o regiune obosită de promisiuni și industrializare ratată, familia Anastase a clădit, încă din 1993, o afacere care astăzi e de neocolit pe orice hartă economică serioasă a Dobrogei.

Totul a pornit din Mineri, cu o moară mică ridicată pe terenul bunicilor. Nu orice moară – ci Moara „Încurcă Lume”, cum o știa toată lumea din zonă. Asta pentru că era amplasată fix într-o curbă de 90 de grade la ieșirea din sat, o curbă strânsă care te obliga să încetinești, să o ocolești, să o observi. Nu exista tulcean care să nu fi auzit expresia. Practic, îți ieșea în cale – la propriu. Acolo, într-un punct imposibil de ignorat, Elena Anastase, inginer de profesie, n-a așteptat minuni. A ridicat o moară de 15 tone/zi și a început să macine.

Primii pași: pâine caldă, business rece

Anii ’90 și 2000 au fost ai reconstrucției lente, dar constante. Nu e nicio poveste idilică aici. Doar reinvestire sistematică, accesare de fonduri europene și decizii asumate. Lidas și-a extins rapid capacitatea, a trecut de la artizanal la industrial și a început să livreze: pâine, covrigi, saleuri, fursecuri.

O firmă de familie devenită jucător industrial, dar fără să vândă vreodată narativul „suflet de brutărie”. Lidas a preferat datele și investițiile: fabrică modernizată, laboratoare proprii, depozite și echipamente automatizate. Mai nou, produse de patiserie congelată – direcție strategică luată cu mult înainte să fie o modă.

Retail local: când alții așteptau hypermarketuri

În timp ce Tulcea a fost ocolită de marile lanțuri în centrul orașului, Lidas a deschis magazine. Primul, în 2008. Apoi încă nouă. A ocupat golul. A venit cu produse coapte pe loc, cu pește proaspăt, cu colaborări locale: Deltaica, Carniprod, Delta Lact. O gamă de peste 20.000 de produse în portofoliu, incluzând atât articole proprii de panificație, cât și alte bunuri de larg consum și un bon mediu care ar face invidios un retailer cu pretenții.

Supermarketul din cartierul Vest a devenit un caz de manual. Peste 2.000 de clienți zilnic, fără vecini de calibru. Când ceilalți discutau masterplanuri, Lidas vindea produse locale într-un format modern. A devenit cel mai mare lanț local din oraș fără să-și facă reclamă agresivă. A vorbit prin prezență și vânzări.

Cataloi: când tehnologia ajunge pe câmpul dobrogean

În 2021, Lidas a anunțat bomba: o fabrică nouă, la Cataloi. 17 hectare. 80 de milioane de euro investiți, jumătate din fonduri nerambursabile. Fabrica a fost finalizată în 2023, iar în 2024 s-a tăiat panglica în prezența premierului Ciolacu. Nu doar PR. Premierul a spus clar: „Lidas face față coloșilor din vest”.

Unitatea e complet automatizată, unele echipamente fiind prototipuri testate în premieră mondială acolo. 30.000 tone pe an capacitate. Lidas produce acum pentru retaileri internaționali. Tulcea livrează pentru Lidl și Kaufland. Și nu vorbim de shelf-space local, ci de export real. Aici s-a ajuns.

Tulcea industrială: un scenariu pe care nimeni nu-l scrisese

În 2023, compania a raportat 33 milioane euro cifră de afaceri și aproape 7 milioane lei profit. Forța de muncă a crescut la 465 de oameni. Lidas a devenit principalul furnizor de panificație pentru școli, spitale, armată, acumulând peste 19.000 de contracte publice.

Într-un județ unde indicatorii economici nu strălucesc, Lidas e excepția care nu confirmă regula, ci o zdrobește. A dovedit că se poate. Cu strategie, cu investiții, fără circ mediatic. A fost inclusă în programul Deloitte Best Managed Companies. Are în conducere un CEO pregătit la Automatică, Liviu Șotre, fiul fondatoarei, omul care a coordonat proiectul Cataloi și care recunoaște că a muncit 12-14 ore pe zi pentru asta.

Controverse. Gura lumii

Desigur, nu lipsesc umbrele. Un accident de muncă tragic la Mineri, în 2024, a dus la moartea unui electrician de 24 de ani. Ancheta e în desfășurare. Zvonuri despre implicarea unor fonduri de investiții circulă de ani buni, dar nimic confirmat. Totuși, prezența în conducerea companiei a unui profesionist cu legături directe cu CEECAT Capital, un fond internațional de investiții, și apariția unei firme cu datorii uriașe (Cristal Proiect SRL) în structura acționariatului alimentează scenariile. Această entitate ar putea fi vehiculul prin care s-au canalizat finanțările pentru fabrica de la Cataloi – o ipoteză plauzibilă, mai ales în condițiile în care investiția de peste 80 de milioane de euro ar fi greu de susținut doar din resurse proprii. Dacă va exista o preluare sau doar o asociere strategică, rămâne de văzut. Dar semnalele sunt acolo: Lidas se pregătește de alt nivel de joc. Lidas rămâne oficial o afacere 100% românească.

Concurenții locali o acuză că domină piața, dar lipsa alternativelor competitive ține mai mult de incapacitatea celorlalți decât de vreo conspirație. Lidas n-a fost prinsă în scandaluri, nu s-a implicat politic și a livrat constant. Și a câștigat contracte pentru că a putut, nu pentru că „a avut spate”.

Un reper, nu doar o firmă

Tulcea are acum un motiv solid de mândrie economică. Lidas nu e doar o brutărie mare. E o structură complexă, care produce, vinde, exportă, angajează și modernizează. Are propriul program de incubare pentru tineri antreprenori, sponsorizează evenimente locale și păstrează rețete tradiționale.

E un caz rar în care o firmă crescută pe bani locali joacă în liga mare fără să-și renege originile. Fără să fie poetică sau lacrimogenă. Fără să plângă de mila mediului antreprenorial. A livrat.

Final de articol, dar nu de drum

Lidas nu e o poveste de adormit investitorii. E o demonstrație. Dacă te-ai născut la Tulcea și crezi că nimic serios nu poate porni de aici, gândește-te mai bine. Lidas a pornit din Moara „Încurcă Lume” din Mineri și a ajuns în rapoartele Deloitte și în vitrinele Lidl.

E mai mult decât un business. E o provocare. Că se poate. Și se poate bine. Tulcea are prin Lidas o dovadă că nu tot ce e local e mic. Că nu tot ce e tradițional e prăfuit. Și că nu tot ce e făcut cu cap trebuie să vină din altă parte.