Casimcea. Un nume cu sonorități turco-dobrogene, care ar putea evoca peisaje cu lanuri nesfârșite, vânturi prielnice și oameni gospodari. Dar realitatea din această comună tulceană este cu totul alta: un tablou cernit de nepăsare, complicități și jaf. Ce ar fi trebuit să fie o poveste despre dezvoltare rurală cu fonduri publice și oportunități naturale a devenit un roman în stil balcanic despre rețelele nevăzute care consumă, tăcut, seva unei comunități.
La butoanele comunei se află, de peste 20 de ani, același om: Gheorghe Țilincă, primar PNL la al șaselea mandat, care pare să fi înțeles administrația locală nu ca pe un serviciu public, ci ca pe un imperiu personal, moștenibil și opac. Acolo unde deciziile se iau cu cercul restrâns al loialităților, iar transparența și răspunderea au devenit opționale.
O comună cu resurse, dar fără lumină
Casimcea nu e o comună uitată de lume. Are energie eoliană, terenuri agricole, fonduri europene accesibile și poziționare geografică strategică. Cu toate astea, în 2025, arată mai degrabă ca o localitate uitată de istorie: drumuri neasfaltate, lipsă de canalizare, iluminat public precar. Nu lipsa banilor este problema, ci modul în care au fost direcționați. Sau mai degrabă, sifonați.
Două rapoarte ale Curții de Conturi, unul din 2022, altul recent, din martie 2025, scot la iveală un sistem corupt până în măduvă: taxe eliminate discreționar, creanțe abandonate, reduceri de taxe acordate arbitrar, fără bază legală. Într-un caz ilustrativ, primăria a permis unor cetățeni „aleși” să plătească doar 1 leu pentru taxa de salubrizare care, pentru ceilalți, era de 74 de lei pe an. Prejudiciul estimat doar din acest artificiu? Peste 166.000 de lei. În total, gaura provocată de eliminarea taxei de habitat în 2022, lipsa indexărilor și necalcularea penalităților se ridică la aproape 316.000 lei.
Asta într-o comună care, în același timp, avea de recuperat aproape jumătate de milion de lei din creanțe ignorate, și alte milioane blocate în litigii cu giganți energetici.
Lumina care n-a fost. Banii care s-au dus.
Un episod emblematic este cel al modernizării sistemului de iluminat public. În 2018, primăria a semnat un contract direct de peste 160.000 de lei cu o firmă obscură, Siluan Proiect SRL. Firma era deținută de Mădălin Iscru, un preot afacerist care activa în același timp ca funcționar în Ministerul Dezvoltării. Omul care semna pentru bani în minister era același care îi încasa pe persoană fizică.
Lucrările nu s-au realizat, dar banii s-au plătit integral. Abia în 2021, când ancheta penală era în desfășurare, primăria a mimat o recuperare a prejudiciului. Firma era deja în insolvență. Singura măsură: înscrierea pe o listă de creditori cu șanse minime de reușită.
Afaceri cu stuf și rude bine conectate
Mădălin Iscru și soția sa, Marinela, apar și în alte combinații dubioase. Alături de Mihai Caraman, fratele primarului PNL din Babadag, ei controlează două firme care au primit, în 2020, concesiuni pe 36.000 de hectare de stuf în Delta Dunării. Un an mai târziu, printr-o modificare de lege operată discret de deputatul PSD Florin Barbu, aceste terenuri au fost recategorisite ca pășuni. Asta a permis accesarea de subvenții APIA de milioane de euro, deși firmele respective nu dețineau terenurile, ci doar dreptul de recoltare.
Parchetul European a intervenit și a blocat 6 milioane de euro ceruți ilegal. Rețeaua, însă, era deja întinsă. Iar actorii principali sunt aceiași care, la Casimcea, încasau bani pentru lucrări fictive.
Politica nu are culoare: doar interese
Rețelele nu țin cont de partide. În jurul afacerii cu stuf și a contractelor din Casimcea se învârte o combinație transpartinică: PSD-ul baronilor din Olt, PNL-ul dobrogean, rude cu funcții și firme abonate la bani publici. Sirma Caraman, fost secretar de stat, e mătușa primarului din Babadag. Nepotul e acționar prin frate, iar rudele se completează în consilii locale, societăți comerciale și funcții publice.
Litigii milionare, acțiuni mimate
Casimcea are și o altă rană financiară adâncă: 13 milioane de lei pierduți într-un litigiu cu Enel Green Power (actual PPC Renewables). Compania a refuzat plata taxei pe construcții speciale, susținând că turbinele nu sunt clădiri. Instanțele le-au dat dreptate. Primăria, în loc să caute soluții, a așteptat comunicările oficiale cu mâinile în sân.
În timp ce creanțele se prescriau, iar amenzile erau plătite din buget, Țilincă reușea să recupereze 21.500 de lei de la un subordonat. A prezentat acest gest drept un mare succes administrativ. În realitate, era doar un petic pe un sac spart.
Casimcea: laboratorul unei țări în derivă
Această anchetă nu este doar despre un sat sărăcit. Este despre un mod de guvernare. Despre cum în România rurală, politica, religia și familia au devenit forme ale aceluiași interes: banul public. Nu mai vorbim de abateri. Vorbim de un sistem.
Acolo unde primarii rămân pe funcție în ciuda rapoartelor Curții de Conturi. Acolo unde justiția bâjbâie între vinovăție și lipsă de probatoriu. Acolo unde singurul actor eficient este Parchetul European.
Casimcea e oglinda unei realități acceptate tacit. Dar întrebarea rămâne:
Câte alte Casimcea mai sunt, și cine mai are curajul să stingă rețelele și să aprindă lumina?
