Într-o perioadă în care zgomotul războiului răsună încă aproape de graniță, Tulcea rămâne un loc al solidarității și al dialogului. Vineri, ambasadorul Ucrainei în România, Ihor Prokopchuk, a venit la Tulcea pentru o vizită oficială și o discuție deschisă despre viitorul cooperării româno-ucrainene.
Gazda întâlnirii a fost președintele Consiliului Județean, Horia Teodorescu, alături de vicepreședinții Lavinia Vizauer și Iancu Naciadis, prefectul Alexandru Dan Munteanu și deputatul Mirela Furtună. Discuțiile au avut loc în sala „Dobrogea”, într-o atmosferă caldă, dar marcată de gravitatea contextului internațional.
„Relațiile dintre Tulcea și partea de sud a Ucrainei, cu orașele Izmail și Odesa, sunt vechi și puternice. Au fost ani de proiecte comune, schimburi culturale și prietenii reale. Noi, tulcenii, am fost alături de Ucraina din prima zi a conflictului și sperăm ca acest război nedrept să se încheie cu păstrarea integrității țării vecine”, a spus Horia Teodorescu.
Ambasadorul Ihor Prokopchuk a vorbit despre apropierea dintre cele două popoare și despre planurile de colaborare în perioada următoare:
„Situația tragică din Ucraina ne-a unit. Vedem cum România, inclusiv Tulcea, a fost un sprijin constant pentru refugiați, dar și pentru viitoarele proiecte de reconstrucție. Relațiile noastre sunt mai strânse ca niciodată.”
Prefectul Alexandru Dan Munteanu a reamintit că Tulcea trăiește zilnic realitatea războiului, fiind unul dintre județele cele mai aproape de front:
„Suntem martorii direcți ai unui conflict care ne afectează pe toți. Tulcea a oferit adăpost, sprijin și solidaritate, iar această deschidere trebuie să continue.”
Deputatul Mirela Furtună a adăugat o perspectivă mai amplă, subliniind importanța strategică a regiunii:
„La confluența Dunării și a Mării Negre, Tulcea este un punct-cheie pentru securitatea europeană. România poate și trebuie să joace un rol central în reconstrucția Ucrainei. Viitorul ei este european, iar noi vom rămâne alături.”
Vizita ambasadorului ucrainean a fost mai mult decât un gest diplomatic. A fost un semn că, dincolo de granițe și politică, oamenii din cele două țări împărtășesc același scop: pacea și reconstruirea unei regiuni care a suferit prea mult.
