La 55 de ani, Andaluzia Luca nu împlinește o vârstă, ci un inventar. Iar dacă tot vorbim de persoane publice, da — vârsta se declară. Ca avere, doar că asta nu se poate trece în anexe: experiență, nervi tari.
Viceprimar la Tulcea nu e o funcție, e un sport de contact. Între asfalt și orgolii, între hârtii care se înmulțesc ca ploșnițele într-un hotel insalubru și cetățeni care vor totul ieri. Iar ea? Inginer miner. Adică știe ce înseamnă să excavezi . În teren, în bugete, în probleme. Nu în metafore.
Nu e din categoria zâmbet permanent pentru poză. Are zâmbet de „hai să rezolvăm”, nu de „hai să bifăm”. Nu face politică de vitrină, desi face politică de vreo 30 de ani.
La 55 de ani, Andaluzia Luca nu ascunde nimic. Nici vârsta, nici opiniile. Și probabil nici răbdarea, când lucrurile merg strâmb.Dar ce zice ea, azi, de ziua ei: ”55 de ani binecuvântați. Nu perfecți, dar asumați. Ce am făcut în toți acești ani? Am învățat. Am muncit. Am construit. Am oferit. Ce am învățat? Că în viață nu putem controla aproape nimic… iar moartea, atunci când lovește, nu este niciodată blândă. Ce am descoperit? Că uneori oamenii în care ai fi jurat cu toată ființa ta pot dezamăgi.
Cine mă cunoaște cu adevărat nu are nevoie de explicații sau confirmări. Iar pentru cei care vorbesc fără să mă cunoască, nu simt nevoia să conving. Ar fi inutil. La 55 de ani aleg să nu mai port poveri care nu îmi aparțin. Aleg bunatatea , aleg bucurii simple , aleg oamenii care contează! Și, dincolo de toate, sunt recunoscătoare. Pentru tot. Vă mulțumesc!”, a scris viceprimarul municipiului Tulcea
La mulți ani! Să rămână exact așa: greu de încadrat, ușor de remarcat.