Tabloul „Țărăncuță din Rucăr (Suzana)” (cca. 1894), semnat de Nicolae Grigorescu, a fost adjudecat marți seara pentru suma de 141.000 de euro, în cadrul unei licitații organizate de casa Artmark.
Conform descrierii publicate pe site-ul casei de licitații, lucrarea este reprodusă în volumul „Pictorul Grigorescu. Viața și opera lui”, semnat de Alexandru Vlahuță și publicat la București în anul 1910, la pagina 234, sub titlul „Susana”. Opera a fost inclusă în Expoziția „Centenarul Pictorului Nicolae Grigorescu”, desfășurată în perioada 12-30 iunie 1938, la București, fiind reprodusă în catalogul oficial al evenimentului, la poziția 60, sub denumirea „Țărăncuță”.
Deși valoarea estimată a tabloului era cuprinsă între 30.000 și 50.000 de euro, acesta a depășit așteptările, fiind vândut pentru 141.000 de euro. Lucrarea este realizată în tehnica ulei pe lemn, având dimensiunile de 32 x 23 cm, și poartă semnătura artistului în partea dreaptă jos, cu roșu – „Grigorescu”.
Subiectele Naționale
Interesul lui Nicolae Grigorescu pentru subiectele naționale se manifestă încă din perioada sa de formare artistică. În timpul studiilor la Paris și a experienței de la Barbizon, artistul a intrat în contact cu tendințele picturii europene de secol XIX, care se concentrau pe viața simplă și autentică. După revenirea sa în țară după 1864 și 1867, Grigorescu a integrat influențele europene în viziunea sa personală, adaptând tematica realistă și lirică a școlii de la Barbizon la specificul românesc.
Astfel, interesul pentru lumea rurală devine o direcție definitorie a creației sale, iar portretul de țărancă capătă statutul de simbol național. Frumusețea simplă a satului este transpusă artistic prin sensibilitate, observație directă și idealizare poetică. Această abordare se aliniază tipologiilor „țărăncii italiene”, frecvent întâlnite în pictura europeană a epocii, cultivate de artiști precum William Bouguereau și Jean-Léon Gérôme, dar Grigorescu le adaptează contextului românesc.
Caracterul prin Studiul Fizionomiei
Nicolae Grigorescu urmărește să redă caracterul prin studiul fizionomiei, având convingerea că înfățișarea subiectului reflectă aspecte ale personalității. Artistul își propune să transpună pe pânză lumea interioară a modelului, apelând la imaginație pentru a evidenția esențialul tipului omenesc. Astfel, portretizarea sătenilor devine un instrument simbolic al imaginii naționale, iar țărăncuțele sale devin figuri arhetipale, surprinse în posturi demne, vesele și luminoase, care întruchipează puritatea și permanența lumii satului românesc.
Lucrarea „Țărăncuță din Rucăr” se încadrează în seria de portrete de țărăncuțe realizate de Grigorescu în a doua parte a carierei sale, aducând accente diferite prin fizionomia și psihologia fiecărui personaj. Chiar dacă fiecare figură este reluată tipologic, artistul reușește să construiască un catalog complex de tipuri umane, reflectând diversitatea socială. Mărgelele roșii, frecvent întâlnite în portretele de țărănci, adaugă o notă cromatică vibrantă, simbolizând feminitatea.
În concluzie, lucrările lui Nicolae Grigorescu, cum este și acest tablou, reprezintă nu doar o transpunere artistică a ruralității, ci și o celebrare a identității naționale, unde chipul țărăncii devine un simbol al valorilor tradiționale, subliniind legătura profundă dintre om și pământ. Detaliile delicate și modul în care artistul îmbină compoziția cu fondul evidențiază abilitățile sale deosebite, transformând realitatea într-un ideal vizual al culturii românești. [Sursa](https://www.artmark.ro)