Cotidianul Ora de Tulcea a pregătit pentru cititorii săi o analiză despre cât de independente sunt orașele și comunele din județ din punct de vedere financiar. Cu alte cuvinte, am vrut să aflăm câți bani reușește fiecare localitate să-și strângă singură, din taxe și impozite, și cât vine „din altă parte” – de la Guvern, din fonduri europene sau din alte surse de finanțare. Am coagulat date publice și informații din analize economice recente și vă prezentăm o sinteză despre unde se află municipiul Tulcea, cum stau orașele și comunele din jur și cum se compară județul cu restul țării.

Municipiul Tulcea, peste media națională

Municipiul Tulcea este locomotiva financiară a județului. În 2024, veniturile proprii ajung la 304,9 milioane lei, adică 57,6% din buget. Asta îl plasează peste media municipiilor din România, unde doar 51% din bugete provin din surse proprii.

La nivel național, Tulcea ocupă locul 34 din 102 municipii după sumele absolute de venituri proprii. Nu e în liga marilor orașe – Cluj-Napoca, Timișoara sau Constanța adună fiecare peste un miliard de lei – dar nici nu se poate spune că trăiește din subvenții. Municipiul reușește să-și țină în spate mare parte din cheltuieli din resurse generate local.

Județul, în schimb, coboară spre fundul clasamentului

Imaginea se schimbă radical atunci când punem la un loc toate localitățile din județ. Totalul veniturilor proprii cumulate ajunge la 987,7 milioane lei, ceea ce plasează Tulcea pe locul 39 din 42 de județe. Mai prost stau doar Mehedinți, Teleorman și Vaslui.

Ca pondere, media veniturilor proprii în bugetele localităților tulcene este de 38,6%, sub media națională de 42%. Și mai grăitor: doar 11 localități din cele 51 reușesc să își acopere mai mult de jumătate din buget din venituri proprii. Restul depind, în grade diferite, de banii de la centru sau de finanțări externe.

Delta Dunării: bani mari pe hârtie, autonomie mică

Localitățile din Delta Dunării sunt exemplele perfecte de paradox bugetar. Jurilovca adună 32 de milioane lei venituri proprii, dar asta înseamnă doar 19,5% din buget. Chilia Veche (19,1 mil. lei, 16,9%) și Pardina (19,8 mil. lei, 12%) sunt în aceeași situație.

Explicația este simplă: bugetele acestor comune sunt umflate de proiecte europene și transferuri guvernamentale pentru infrastructură, turism și protecția mediului. Cifrele absolute arată bine, dar autonomia financiară reală rămâne scăzută.

Comune-surpriză și un oraș mic, dar autonom

În contrast, câteva comune mici arată că se poate și altfel. Crișan (66,9% venituri proprii), Smârdan (62,3%), Cerna (60,2%) și Stejaru (59,4%) reușesc să trăiască în mare parte din ce colectează local.

Și Sulina merită un loc aparte: deși mic și izolat, orașul reușește să-și acopere aproape 59% din buget din resurse proprii. Turismul și activitățile locale au un impact direct, ceea ce îl face unul dintre exemplele pozitive ale județului.

Clasamente care vorbesc singure

Municipiul Tulcea: locul 34 din 102 municipii la nivel național (sume absolute).
Județul Tulcea: locul 39 din 42 județe (total venituri proprii).
Media județeană: 38,6% din bugete acoperite din venituri proprii (față de 42% național).
Localități autonome (>50% venituri proprii): doar 11 din 51.
Cea mai autonomă comună: Crișan, cu aproape 67%.
Cea mai mare sumă absolută: Municipiul Tulcea, cu 304,9 milioane lei.

De ce Tulcea adună puțini bani în total, deși stă bine pe cap de locuitor

Privit pe cap de locuitor, județul Tulcea nu e deloc printre codași. Veniturile proprii ajung la aproximativ 5.100 de lei/locuitor, peste media națională de 4.700 de lei/locuitor.

Problema este însă dimensiunea: cu puțin peste 190.000 de locuitori, Tulcea este unul dintre cele mai mici județe din România. Chiar dacă fiecare contribuie, în medie, mai mult decât un român din alt județ, baza de colectare este prea mică. La asta se adaugă o economie fragilă, bazată pe turism sezonier, pescuit și agricultură, fără mari industrii sau investiții stabile.

Astfel, județul apare constant în partea de jos a clasamentelor naționale la sumele totale colectate, chiar dacă, raportat la locuitor, stă mai bine decât pare. Nu e o problemă de colectare, ci una de populație redusă și activitate economică limitată.