De Buna Vestire, 10 ani de la întronizarea episcopului Visarion

Sărbătoarea Bunei Vestiri din acest an a marcat și împlinirea a 10 ani de când pe scaunul episcopal al Tulcii a fost așezat P.S. Dr. Visarion Bălţat.
Sfânta Liturghie arhierească a fost săvârșită ieri în biserica Buna Vestire – paraclis episcopal din Tulcea, cu prilejul hramului acesteia. Alături de credincioșii adunați în număr mare s-au aflat preoți și diaconi, dar și oficialitățile locale. „Aș vrea să mulțumesc soborului de preoți și diaconi, care au venit și aseară, și astăzi, pentru a participa la săvârșirea Sfintei Liturghii. Aș vrea să mulțumesc onoratelor autorități, domnului președinte al Consiliului Județean, domnului primar, domnului prefect și domnului director al Centrului Cultural Jean Bart pentru frumoasele cuvinte și darurile oferite. Într-adevăr, ziua de astăzi are și pentru mine o conotație spirituală deosebită, pentru că mi-aduc aminte că exact în locul acesta, acum zece ani, primeam însemnele episcopale din mâna Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel, ca episcop al Tulcii. Iată că au trecut zece ani de muncă, zece ani de rugăciune, zece ani de împliniri, zece ani și de neîmpliniri, firesc, cum se întâmplă în viața fiecărui om, dar fie Domnul lăudat pentru toate și rugăm smerit pe bunul Dumnezeu să ne ocrotească, să ne dăruiască pace, sănătate pentru ca, și de astăzi înainte, cât va voi Dumnezeu, să-L slujim cu inimă curată și slujindu-L pe El, să slujim și aproapelui nostru. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți“, a spus Prea Sfinția Sa, Episcopul Visarion.
La rândul său, vicepreședintele CJT, Dumitru Mergeani, a declarat: „Spuneați atunci, la întronizare, că doriți să construiți aici, la gurile Dunării, o Biserică slujitoare şi în acelaşi timp o Biserică rugătoare. Adică să împletiți slujirea lui Dumnezeu cu slujirea semenilor. Prin prezenţa Sfinţiei Voastre la evenimentele culturale majore ale judeţului nostru şi prin susţinerea activităţilor cu caracter didactic şi social, aţi reuşit, în cei 10 ani care s-au scurs, să aduceţi biserica mai aproape de credincioşii tulceni şi să consolidaţi sistemul de valori sociale al comunităţii noastre. Vreau să vă asigur, Prea Sfinția Voastră, că veți avea întotdeauna în Consiliul Județean un partener de încredere în tot ceea ce doriți să realizați în beneficiul cetățenilor și veți găsi la noi toată deschiderea și colaborarea pentru dezvoltarea vieții spirituale de pe aceste meleaguri“.

Istoricul Episcopiei Tulcii
În anul 1417 Dobrogea a fost invadată de turci, şi deşi a avut mult de suferit, Biserica Ortodoxă Română şi-a continuat existenţa, contribuind la apărarea drepturilor moştenite din moşi strămoşi şi la conservarea fiinţei naţionale a populaţiei româneşti, elementul autohton şi majoritar. Biserica din Dobrogea şi-a desfăşurat activitatea la început independent, apoi sub egida Patriarhiei Ecumenice, reorganizată la puţin timp după căderea Constantinopolului. În timp aici au activat Mitropolia Proilaviei cu sediu la Brăila, înfiinţată prin 1540-1550, precum şi cea a Dristrei (Silistrei), înfiinţată în împrejurări necunoscute.  În 1813 Mitropolia Proilaviei s-a contopit cu Mitropolia Dristrei, iar în 1829, când prin pacea de la Adrianopol, s-au desfiinţat raialele turceşti, s-a desfiinţat şi Mitropolia Proilaviei.
La scurt timp după desfiinţarea Mitropoliei Proilaviei, pentru părţile de nord ale Dobrogei s-a creat o nouă unitate ortodoxă, cu rangul de Arhiepiscopie-Mitropolie, cu sediul la Tulcea, păstorită de ierarhi greci şi care a fiinţat până la anul 1878, când Dobrogea a revenit la Patria mamă.
În anul 1874, românii cer Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol să le aprobe înfiinţarea în oraşul Măcin (județul Tulcea) a unei episcopii naţionale condusă de un ierarh român.  Evenimentele politico-sociale petrecute în interiorul Imperiului Otoman între anii 1877-1878 şi Războiul de Independenţă au avut ca rezultat atât obţinerea independenţei României, cât şi mai ales revenirea Dobrogei la trupul ţării. În această situaţie intrarea Dobrogei sub jurisdicţia canonică a Episcopiei Dunării de Jos la data de 16 martie 1879, a împlinit aspiraţiile religioase ale românilor dobrogeni.
Anul 1923 reprezintă un moment semnificativ pentru Biserica Dobrogeană, căci după aşteptări seculare are loc reînfiinţarea Episcopiei Tomisului, cu jurisdicţie canonică şi administrativă asupra judeţelor Constanţa, Ialomiţa, Durostor şi Caliacra. Tulcea rămâne pe mai departe sub jurisdicţia Episcopiei Dunării de Jos.
În anul 1949 judetul Tulcea a fost cedat Episcopiei Constantei. În felul acesta Episcopia Dunării de Jos a încetat, pentru scurt timp, să-şi întindă jurisdicţia pe teritoriul Dobrogei.
În anul 1950, are loc contopirea Episcopiei Constanţei cu Episcopia Galaţilor, sub vechea denumire de Episcopia Dunării de Jos iar conducător al ei devine episcopul Chesarie Păunescu.
În anul 1975, Episcopia Dunării de Jos a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie a Tomisului şi Dunării de Jos, cu sediul la Galaţi conducătorul acestei noi unităţi bisericeşti fiind confirmat fostul episcop al Dunării de Jos, Dr. Antim Nica.
În anul 1990 Constanţa a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie a Tomisului, primul titular al ei fiind episcopul Lucian Florea, ales la data de 27 septembrie 1990 şi instalat la data de 25 noiembrie 1990.
În anul 2001 cârma Arhiepiscopiei Tomisului a fost încredinţată I.P.S. Teodosie Petrescu, sub a cărui pastoraţie, la exact 130 de ani de la dorinţa românilor dobrogeni de a înfiinţa o episcopie în Dobrogea de nord, la Măcin, în data de 15.04.2004 Sfântul Sinod a aprobat înfiinţarea Episcopiei Tulcii, hotărâre validată în şedinţa Adunării Naţionale Bisericeşti din data de 4 martie 2005.
În ziua de 5 martie 2008 a fost ales de către Sfântul Sinod în scaunul de episcop al Episcopiei Tulcii, Preasfinţitul Visarion Răşinăreanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.   În ziua Buneivestiri din anul mântuirii 2008, în Catedrala episcopală din Tulcea a instalat ca episcop titular al Episcopiei Tulcii pe P.S. Dr. Visarion Bălţat.
(Foto: Episcopia Tulcii)