Consiliul Local Tulcea se pregătește să parafeze prelungirea cu încă 10 ani a contractului de concesiune cu societatea Ecorec S.A., operatorul gropii de gunoi ecologice de la marginea orașului. Decizia urmează să fie oficializată în ședința din 28 mai, într-un moment cel puțin delicat: actuala celulă de depozitare este deja plină, iar lucrările pentru construirea celei de-a treia — și, teoretic, ultima — celule sunt în toi.
Oficial, Primăria invocă necesitatea continuității în gestionarea deșeurilor și susține că investițiile făcute de Ecorec trebuie „amortizate”. În plus, autoritățile pasează responsabilitatea către un cadru legal restrictiv, care, chipurile, nu le-ar lăsa prea multă marjă de manevră.
„Noi am fost acolo de la început. Operatorul are acord de mediu, are toate avizele și autorizațiile. Ce să facem? Să nu autorizăm? Ne-ar da în judecată și ar câștiga”, spune fără ezitare Nicolae Bibu, administratorul public al municipiului. Cu un ton resemnat, acesta explică și că „este a treia și ultima [celulă]” și că prelungirea contractului a fost calculată „exact cât trebuie”, ca și cum problema s-ar reduce la o ecuație de volum și nu la una de sănătate publică.
Însă, în timp ce autoritățile tratează povestea ca pe un exercițiu birocratic de „umplere a unei gropi autorizate”, cei care locuiesc în Vărărie, la doar câteva sute de metri de depozit, trăiesc zilnic cu efectele directe ale acestei „gestionări responsabile”: mirosuri pestilențiale, zgomot constant și disconfort generalizat.
„Nu mai putem aerisi o cameră în casă, miroase groaznic, mai ales vara. Nimeni nu ne întreabă pe noi dacă suntem de acord cu încă 10 ani de poluare”, spune doamna Maria D., locuitoare a cartierului. Vocea ei este doar una din multele care cer, nu în zadar, măsuri reale pentru reducerea impactului asupra sănătății și mediului — nu doar promisiuni reciclate la nesfârșit.
Ironia amară e că modelul tulcean pare să tragă cu ochiul, în tăcere, la „lecțiile” de la Glina — groapa-fantomă de lângă București, operată de aceeași Ecorec, devenită simbolul neputinței administrative și al poluării ignorate cu bună știință. Deși autoritățile locale se grăbesc să repete că „la Tulcea nu e ca la Glina”, opacitatea decizională și excluderea comunității din dezbatere sporesc suspiciunile.
În ciuda titulaturii de „ecologic”, depozitul Ecorec din Tulcea s-a dovedit, în practică, un compromis convenabil pentru autorități și o sursă constantă de disconfort pentru locuitori. Într-o epocă a reciclării și sustenabilității, Tulcea rămâne fidelă gropii de gunoi — un pariu riscant pe termen lung. Întrebarea e: cât timp vor mai suporta locuitorii din Vărărie — și nu numai — să trăiască la marginea unei promisiuni îngropate în fiecare zi?
Domnule Primar și vice Primărița mutați a voi aici în Vararie sa suportați mirosu și focarul de infecție vom aduce televiziunea ne omorâți pe toți cu bună știință câte milioane de euro au intrat în buzunarele voastre va faceți averi pe spatele nostru groapa este exact ca la Glina