Cazul lui Ștefan Ilie, primarul din Tulcea, a făcut deliciul tabloidelor și al celor care, de profesie sau din hobby, așteaptă să vadă cum își rupe dinții un primar de oraș. Agenția Națională de Integritate l-a acuzat de conflict de interese (citește AICI), iar decizia ICCJ, definitivă acum, a pus capăt unui război care a făcut rating, trafic pe rețele și carne de tun pentru adversarii săi politici .
Pe internet, influenceri de ocazie s-au hrănit cu „dosarul ANI” și l-au transformat într-o poveste cu iz de senzațional ieftin. S-a spus că și-a cumpărat apartamente pe șmecherie, că a călcat legea cu nonșalanță. Înalta Curte a zis altceva: ANI a pierdut și trebuie să plătească despăgubiri. Dar ce înseamnă asta pentru cel care, zilnic, ia decizii care deranjează? Iată un dialog fără menajamente, între un primar care a scăpat de verdict și sussemnatul .
Interviu cu Ștefan Ilie, primarul Tulcei
Reporter: Domnule Ilie, v-ați trezit cu verdictul definitiv al ICCJ în buzunar. Cum e să știi că ANI a pierdut, iar dumneavoastră ați câștigat?
Ștefan Ilie: Cum să fie? E o bucurie, firește. Nu doar pentru că am câștigat, ci pentru că s-a făcut dreptate. M-au acuzat de conflict de interese, instanța a dărâmat tot raportul ANI și a spus: nu există. Și nu doar atât – ANI trebuie să plătească despăgubiri.
Reporter: Adversarii zic că ați scăpat basma curată doar pentru că „legea are hățișuri”. Cum comentați?
Ștefan Ilie: Cine vrea să vadă doar noroi, noroi va găsi. Eu zic altceva: hățișurile legislative sunt o capcană pentru oricine ocupă funcția de primar. Am sute de reclamații. Știți de ce? Pentru că deranjez. Pentru că închid garaje ridicate ilegal, dau jos clădiri fără autorizații, renunț la servicii de termoficare păguboase pentru oraș ,pun taxe pe parcare. Asta doare. Dar să furi, să produci prejudicii? Nu, asta nu există în cazul meu. Și instanța tocmai a confirmat.
Reporter: Totuși, pe rețele sociale, mulți au jubilat înainte de verdict. V-ați simțit vânat?
Ștefan Ilie: Normal. Am văzut cum se face spectacol din dosarele mele. Influenceri, oameni plătiți sau doar plictisiți și plini de venin, au dat ca sigur că sunt terminat. Le pare rău acum că nu au ce posta. Trăim într-o democrație – și e normal să mă critice, să mă conteste. Dar să te bucuri de răul altuia? Asta arată altceva: o plăcere bolnăvicioasă de a vedea cum cade cineva.
Reporter: Și totuși, să nu ocolim elefantul din cameră. Mai există și dosarul acela unde ați primit condamnare cu suspendare. Mulți ar zice că vă umbrește victoria asta cu ANI.
Ștefan Ilie: Da, unii încearcă să agite și acea poveste, ca și cum ar fi o condamnare care mă scoate din joc. Doar că lucrurile sunt clare: nu există nicio decădere de drepturi, nicio interdicție, nicio restricție. Pot să-mi exercit mandatul în continuare, pot să semnez proiecte, să duc mai departe investițiile orașului. Condamnarea aceea cu suspendare nu înseamnă că sunt „terminat”, ci că am de dus mai departe o responsabilitate și mai mare. Și să fim cinstiți: când ești primar, aproape inevitabil ajungi prins în capcane legislative. Important e să nu furi, să nu produci prejudicii, să rămâi onest. Eu asta fac. Cei care așteptau să mă vadă blocat trebuie să-și caute alt scenariu de telenovelă politică.
Reporter: Vă deranjează ura asta?
Ștefan Ilie: Mai degrabă mă întristează. Eu vreau să fac investiții pentru oraș, să aduc bani pentru școli, pentru străzi. Dar da, știu: fiecare proiect bun supără pe cineva. Dacă repari o școală, supără pe cel care voia banii în altă parte. Dacă amenajezi parcări cu plată, supără pe cel care voia gratis. E o ecuație simplă: faci treabă, deranjezi. Și totuși, prefer să deranjez decât să stau degeaba.
Reporter: Înțeleg că le transmiteți „binevoitorilor” un mesaj subtil: ”v-ați grăbit să-mi scrieți epitaful, dar încă trăiesc.”
Ștefan Ilie: Exact. Și mai trăiesc cu gândul că atunci când cineva îți dorește răul, ai două opțiuni: să cedezi sau să mergi mai departe. Eu am ales să merg.
Acesta nu e un interviu comod, dar nici nu ar trebui să fie. Cine a sperat că Ștefan Ilie se prăbușește înfrânt s-ar putea să se enerveze citind aceste rânduri. Dar, poate, și să înțeleagă ceva: scandalul trece, deciziile rămân.
