Sfârșitul iluziilor termice: Energoterm se închide, primarul aduce soluții, Jean Toma bate câmpii

După ani de promisiuni, compromisuri și subvenții înghițite fără rezultat, sistemul centralizat de încălzire al municipiului Tulcea – Energoterm – își trăiește ultimele zile. Decizia de închidere a fost anunțată de primarul Ștefan Ilie, într-o a treia intervenție publică articulată, care mută discuția din zona plângerilor în cea a soluțiilor.

Radiografia unei „cangrene” termice

Energoterm, în cuvintele primarului, este o „cangrenă care trebuie tăiată”. Un sistem ineficient, în care „la prețul actual de 397,06 lei pe gigacalorie subvenționată, Energoterm nu încasează nici jumătate din ce facturează”. Dacă subvenția ar fi retrasă, prețul ar urca la 907,41 lei – iar facturile, deja greu de suportat, s-ar dubla.

Primăria avertizează că în lipsa subvenției, compania nu ar putea nici măcar porni instalațiile în sezonul rece, întrucât „fluxul financiar necesar achiziționării de gaze era de cele mai multe ori asigurat cu avansuri din subvenție”. Insolvența controlată, o altă variantă analizată, „ar însemna același rezultat dezastruos, cu doar o altă etichetă juridică”.

Ce propune primarul Ștefan Ilie

Soluția aleasă de municipalitate este desființarea Energoterm și acordarea de sprijin direct populației, instituțiilor și angajaților afectați:

• Ajutor financiar pentru achiziția de centrale termice, acordat diferențiat:
  • 7000 lei pentru familii cu venit sub 1386 lei/membru;
  • 4000 lei pentru cei cu venit sub 1500 lei;
  • 2000 lei pentru cei cu venit sub 2000 lei;
  • pentru persoane singure: aceleași tranșe (7000, 4000, 2000 lei), dar plafonate până la 4000 lei/lună.
• Dotarea instituțiilor publice (școli, grădinițe, creșe) cu centrale proprii, din bugetul local.
• Salarii compensatorii pentru angajații Energoterm, conform Contractului Colectiv de Muncă.

„Închidem cauza generatoare de pierderi imense, facem o dată un efort bugetar și stabilim un sistem de ajutorare a beneficiarilor”, afirmă primarul. Este o soluție pragmatică, inspirată de orașe ca Galați, Năvodari sau Pașcani, unde măsuri similare au funcționat.

Sindicatul, prins în epoca lozincilor

Pe cealaltă parte a baricadei, liderul sindical Jean Toma răspunde cu un comunicat inflamabil, în care acuză lipsa de dialog, invocă „ședințe secrete” și denunță „o comisie formată din funcționari fără pregătire în energie, incapabili să distingă între grade Celsius și Kelvin”.

Într-un ton conspirativ, Toma susține că „avem specialiști care estimează costurile modernizării la 15–20 milioane de euro, nu 698 de milioane cum spune primarul” și propune „implementarea unui sistem de cogenerare de înaltă eficiență (CHP)”.

Problema? Nu oferă nicio cifră concretă, nicio sursă de finanțare, niciun studiu, nicio licitație, nicio bancă dispusă să finanțeze proiectul. Totul e „avem specialiști” și „estimăm”.

Toma mai afirmă: „Nu cerem favoruri, ci decență și responsabilitate.” Dar dincolo de retorica populistă și chemarea la „dezbateri publice”, nu există niciun plan aplicabil, niciun pas concret.

Tulcenii între soluții și vorbe goale

În timp ce administrația locală prezintă o strategie etapizată, cu termene clare și buget alocat, sindicatul ține discursuri. Primarul vorbește despre „stabilirea unui sistem de ajutorare” și trimite către bune practici din alte orașe. Toma invocă „dreptul la dezbatere” și aruncă acuzații, dar ignoră ani de inacțiune din partea celor pe care îi reprezintă.

Energoterm a fost o companie ținută în viață artificial, cu o conducere numită politic și cu performanțe modeste. A încheiat anul trecut cu un profit de 400.000 de lei – dar doar după ce a primit o subvenție de 18 milioane. Asta nu e viabilitate, e supraviețuire pe perfuzii.

În concluzie: între un plan și un protest

Ștefan Ilie propune ieșirea dintr-un sistem falimentar, printr-o tranziție asumată. Jean Toma, în schimb, propune… să nu se schimbe nimic. Cu cât mai multă gălăgie, cu atât mai bine. Tulcenii, însă, vor apă caldă și căldură, nu spectacol sindical.

Când un lider de sindicat ajunge să spună că administrația vrea „doar să taie în carne vie”, poate că e momentul să-și amintească cine a ținut bisturiul în buzunar atâția ani. Și cât de bine l-a ascuns sub un halat de termotehnist cu beneficii sindicale.