După 45 de ani de activitate, una dintre cele mai longevive fabrici din Tulcea se pregătește să își închidă definitiv porțile. Confecția S.A. intră în procedura de dizolvare voluntară – o decizie luată nu din dorință, ci din necesitate.

O poveste începută în 1978

Fondată în plin avânt socialist, în anul 1978, fabrica de confecții de pe strada Victoriei a fost, timp de aproape o jumătate de secol, unul dintre cei mai stabili angajatori din Tulcea. Înainte de 1990, mii de femei lucrau în acest loc. După 1995, prin metoda MEBO (prin care angajații au devenit acționari), compania a continuat să funcționeze exemplar: contracte externe solide, disciplină financiară și o producție constantă.

În perioada de vârf, fabrica producea zilnic mii de cămăși pentru branduri de renume din Germania, Franța, Italia și Marea Britanie – inclusiv Eterna, Guy Laroche, Pierre Cardin, Bigotti și Gianfranco Ferré.

De la profit la pierdere: cum s-a rupt lanțul

În 2023, fabrica înregistra încă rezultate pozitive: o cifră de afaceri de 16,45 milioane lei și un profit net de 1,33 milioane lei, cu aproximativ 230 de angajați. Însă, în 2024, totul s-a prăbușit:

  • Cifra de afaceri a scăzut cu aproape 26%, ajungând la 12,2 milioane lei.
  • Comenzile au scăzut brusc, după ce principalul client, firma germană Eterna, a întrerupt colaborarea chiar înainte de începerea unui nou sezon.
  • Costurile – cu salariile, utilitățile, transportul și energia – au crescut accelerat, iar fabrica a început să înregistreze pierderi lunare.
  • Rezervele financiare au fost consumate rapid pentru acoperirea acestor pierderi.
  • În toamna lui 2024, s-au efectuat concedieri colective (aproximativ 78 de persoane), iar începutul lui 2025 a găsit fabrica cu personal redus la minimum, doar pentru a finaliza ultimele comenzi.

Compania a ajuns într-un „regim de avarie”. Tentativele de recrutare a forței de muncă din străinătate au eșuat, iar lipsa personalului tehnico-economic a blocat planificarea și vânzările.

Ce înseamnă dizolvare voluntară?

Dizolvarea voluntară este o metodă legală și controlată de închidere a unei firme, decisă de acționari, nu de creditori sau instanțe. Este o recunoaștere a faptului că firma nu mai poate continua activitatea. Se achită datoriile, se lichidează activele, iar compania iese din circuit.

Este diferită de insolvență sau faliment. Confecția S.A. nu este îngropată în datorii, ci pur și simplu nu mai este viabilă comercial.

Consiliul de Administrație a concluzionat clar: continuarea ar duce la pierderi sigure. Nici varianta conservării temporare nu este realistă – ar genera costuri suplimentare, fără nicio garanție privind relansarea pieței.

Ce se întâmplă cu angajații?

Pentru angajații rămași, concedierea este inevitabilă. Ultimele comenzi vor fi onorate în primăvara lui 2025, apoi urmează lichidarea completă.

Salariații vor beneficia de toate drepturile legale: concediu de odihnă pentru perioada lucrată, salarii restante, eventuale compensații prevăzute în contractele colective și ajutor de șomaj, acolo unde este cazul.

Nu au existat proteste, greve sau litigii colective. Oamenii au acceptat în tăcere, la fel ca fabrica.

Ce primesc acționarii?

Foștii angajați deveniți acționari – sau moștenitorii acestora – vor participa la procesul de dizolvare. După achitarea tuturor obligațiilor și lichidarea activelor, eventualele sume rămase vor fi împărțite între acționari.

Totuși, este puțin probabil ca aceste sume să fie semnificative. Potrivit presei, fabrica a fost evaluată la prețuri simbolice (sub 1 euro/acțiune), iar investitorii străini interesați au renunțat rapid după analizarea situației financiare. Valoarea de piață este, practic, nulă. Nu se întrevede niciun câștig major. Doar finalul oficial al unei epoci.

O moarte tăcută într-un oraș fără fabrici

Confecția S.A. nu moare din cauza unei administrații incompetente sau a corupției. Moare pentru că nu și-a mai găsit locul într-o economie globalizată, unde volumul bate tradiția, iar prețul învinge calitatea.

Statul a lipsit complet: fără subvenții, fără sprijin, fără politici de susținere a industriei textile locale. Piața, rece și eficientă, nu a iertat.

Aceasta nu este o tragedie singulară. Este încă o filă din registrul decăderii industriei românești. Dar pentru Tulcea și pentru miile de femei care au ținut această fabrică în viață timp de zeci de ani, este sfârșitul unui capitol esențial.

Lucrează în presă din 1991. Este cofondator al primului radio independent din România, Radio Galați (1991). Din 1995 activează în presa scrisă, ocupând funcții de redactor, redactor-șef și...

Join the Conversation

6 Observații

  1. Este o vorba din batrani : “sa nu ajungi la sapa de lemn.” Problema este ca noi nici sape de lemn numai avem.
    Nu am inteles si nu voi intelege niciodata clasele politice din ultimii 30 ani. De ce prefera importul si nu stabilesc un program de productie interna. In acest fel bugetul statului se poate autofinanta din profitul intern. Toate tarile europene isi vând mai intai productia proprie. Noi de ce suntem atat de naivi, de corupti ? Nu ne lipseste mai nimic … decat voința.

  2. Statul roman are cel mai mare numar de corupti pe km patrat ! Sa ne uitam ce se intampla acum .

  3. Dacă nu e prea târziu, ar trebui încercate soluții de salvare a acestei fabrici. Nu e doar o societate comercială, este un simbol al industriei orașului, care a reușit să tranziteze prin două economii total diferite și e păcat să moară acum, când începem să conștientizăm valoarea produselor românești. Marketingul, promovarea produselor, sunt esențiale în noua economie; sunt antreprenori care pornesc singuri în afaceri și reușesc să câștige teren doar printr-un marketing agresiv, de multe ori fără a promova produse de calitate, dar Fabrica de confecții are o istorie, o confirmare a calității, care ar trebui să o transforme într-un brand. Un magazin online ar fi o soluție, nu foarte costisitoare și cu reale șanse de reușită, dacă este promovat și administrat inteligent. Faceți doar un sondaj online și întrebați câți clienți ar cumpăra macar o cămașă și veți avea un număr al potențialilor clienți. Eu aș cumpăra câteva cămași numai pentru a salva fabrica și sunt convins că vor fi și alți oameni care au aceiași dorința, dacă ideea ar fi promovată suficient de bine.

  4. Cum adică nu le va rămâne nimic acţionarilor? Terenul și clădirea ale cui sunt? Pentru astea desfiinţezi și fabrica să faci bani rapid.

Leave a comment

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.