Ajunul Crăciunului, sărbătorit pe 24 decembrie, este una dintre cele mai așteptate și pline de semnificație zile ale anului. Aceasta pregătește sufletele oamenilor pentru Nașterea Domnului și păstrează vii tradiții transmise din generație în generație.
Luna decembrie aduce cu sine o atmosferă festivă, marcată de colinde, mirosul de brad și aromele de cozonaci, dar și gesturi simbolice, alese conform tradiției românești.
Colindatul
Colindatul este una dintre cele mai cunoscute tradiții de Crăciun. În seara de Ajun, copiii și tinerii merg din casă în casă pentru a vesti Nașterea lui Iisus Hristos. Gazdele răsplătesc colindătorii cu mere, nuci, colaci, dulciuri sau chiar bani, simbol al ospitalității și belșugului.
Curățenia
Potrivit Mediafax, o altă tradiție importantă este pregătirea mesei de Ajun. În multe zone, aceasta rămâne de post și cuprinde sarmale de post, fasole, colivă sau plăcinte. Se spune că o masă bine pregătită aduce noroc și sănătate în anul ce urmează.
Turtele, numite și „scutecele Domnului”, sunt pregătite din timp, presărate cu zahăr pisat, nucă sau semințe de cânepă, amintind de scutecele folosite la nașterea Mântuitorului.
Curățenia gospodăriei are, de asemenea, un rol simbolic – casa și sufletul trebuie să fie curate pentru a întâmpina Crăciunul. În unele zone, însă, tradiția interzice măturașul în Ajun, pentru a nu aduce ghinion.
Împodobirea bradului
Deși bradul este adesea decorat cu o lună înainte, tradiția spune că acesta trebuie împodobit în seara de Ajun. Globurile, beteala și luminițele simbolizează viața și bucuria, iar un săculeț cu boabe de fasole simbolizează puritatea sufletului.
Copiii își pregătesc ghetuțele pentru Moș Crăciun, sperând să fie răsplătiți pentru cumințenie.
Tradiții regionale
Deși obiceiurile românești de Crăciun se aseamănă în toate regiunile, fiecare zonă păstrează particularități unice:
Moldova: Casele sunt decorate cu busuioc, maghiran și bumbişor, iar femeile nemăritate pot afla cine le este ursitor. În unele sate, apar cetele de mascați – „babe și moșnegi” – care aduc urări pentru anul ce vine.
Maramureș: Colindătorii ies pe ulițe cu „Steaua” sau „Capra”, iar „Jocul Moșilor” și „Viflaimul” păstrează ritualuri străvechi și piese de teatru popular ce recreează nașterea lui Iisus.
Transilvania: În satele de pe Târnave se păstrează „butea feciorilor”, iar în Limba, județul Alba, copiii participă la obiceiul „Pițăratul”, primind colaci făcuți din aluat rămas de la pâine sau cozonaci.
Banat: Sârbii ard „badnajak-ul”, un trunchi de stejar tânăr, pentru a aduce bunăstare, iar în Apuseni se organizează „Crăciunul fiarelor” sau „Noaptea lupilor”, cu măști și ritualuri pentru alungarea spiritelor rele.
Oltenia: Se practică „scormonitul în foc” și colindatul în cete, fiecare membru având roluri precise pentru a aduce noroc și belșug în gospodărie.
Dobrogea: „Struțul” și „moșoii” sunt costume tradiționale cu măști colorate, simbol al spiritelor strămoșești care alungă răul și vestesc un an prosper.
Ajunul Crăciunului rămâne astfel un moment al reînnoirii spirituale, al bucuriei și al păstrării tradițiilor care definesc identitatea culturală a românilor.