Rubrica „Diverse” din ședințele Consiliului Județean Tulcea continuă să fie, de la o lună la alta, mai degrabă o scenă deschisă decât un simplu punct procedural. Iar Sorin Zaharcu pare să-și fi asumat, fără ezitare, rolul principal. Cu o intervenție densă, care a trecut rapid de la teme grave la contre administrative și momente de ironie involuntară, consilierul a livrat un nou episod dintr-un serial deja familiar.
Copiii în pericol: un semnal care nu mai poate fi ignorat
De această dată, debutul a fost unul apăsat, aproape solemn. Zaharcu a adus în discuție cazuri de tentative de suicid în rândul elevilor, invocând situații concrete din licee și internate. Tonul a fost lipsit de ambiguități: sunt semnale reale, îngrijorătoare, care nu mai pot fi tratate superficial. A cerut o reacție coordonată între instituții – de la școală la sistemul medical și psihologic – insistând asupra cauzelor care, de regulă, rămân ascunse: bullying, consum de substanțe, presiuni sociale. Dincolo de stilul său adesea expansiv, momentul a avut greutate și a scos din zona formalului o problemă care, de cele mai multe ori, rămâne în statistici sau în șoapte.
Spitalul, între „avarie” și farfuria pusă pe masă
De la această temă, intervenția a alunecat firesc spre sistemul sanitar, unde tonul s-a schimbat într-unul mai combativ. Zaharcu a vorbit despre aparatură defectă la Spitalul Județean, evocând situații în care CT-urile ar funcționa „în regim de avarie”, iar RMN-ul ar fi nefuncțional. Imaginea sugerată era una de vulnerabilitate a unui sistem care ar trebui să fie, prin definiție, stabil.
Răspunsul managerului Tudor Năstăsescu a venit prompt și, poate tocmai de aceea, a părut mai degrabă o încercare de a readuce discuția în parametri tehnici decât emoționali. A explicat că unul dintre CT-uri a fost afectat de o variație de tensiune și urmează să fie reparat, în timp ce restul echipamentelor funcționează normal. Criza, sugera el, nu este una sistemică, ci punctuală.
Mult mai animată a fost însă discuția despre mâncarea din spital, un subiect care revine periodic și care pare să aprindă spiritele mai ușor decât orice indicator medical. Zaharcu a pus sub semnul întrebării creșterea semnificativă a contractului pentru hrana pacienților, iar răspunsul managerului a combinat explicațiile contabile cu un realism aproape dezarmant. Costurile au crescut – de la 22 la 29,5 lei pentru o porție obișnuită și de la 33 la peste 40 de lei pentru meniurile speciale – iar sistemul, în forma actuală, nu permite mai mult.
Într-o notă care a stârnit zâmbete, dar și o anumită complicitate în sală, Năstăsescu a descris întreaga controversă drept „un meci” purtat în afara spitalului, în zona online, și a lansat o invitație deschisă: cine vrea să judece meniul, să vină să-l guste. O replică simplă, dar care a spus, poate, mai mult decât orice raport.
AZL Sulina: incompatibilitate explicată și scandal întreținut
Dacă episodul spitalului a fost tensionat, cel legat de AZL Sulina a adus o doză suplimentară de dramatism. Zaharcu a vorbit despre un posibil conflict de interese în cazul directorului adjunct Tudor Hubati, invocând semnături pe documente și consecințe juridice care ar trebui, în opinia sa, analizate și sancționate.
Intervenția lui Hubati a schimbat însă registrul discuției. Cu un ton calm și o argumentație aproape didactică, acesta a făcut distincția esențială: nu este vorba despre conflict de interese, ci despre incompatibilitate. Diferența, aparent tehnică, a devenit centrală. Incompatibilitatea, a explicat el, nu sancționează o faptă concretă, ci previne o posibilă interferență între funcții. Sancțiunea fusese deja aplicată – interdicția de a mai ocupa funcții alese timp de trei ani – iar actele semnate rămân valide, neexistând vreo nulitate constatată.
Cu alte cuvinte, nu s-a produs nicio ilegalitate, dar cadrul legal nu permite cumulul de roluri. O nuanță care, pentru unii, clarifică situația, iar pentru alții deschide noi piste de dispută. Zaharcu a ales a doua variantă, anunțând că va merge mai departe cu sesizări către instituțiile competente.
Pe fundal, au apărut și alte intervenții, de la stadiul lucrărilor pe drumul spre Chilia – unde explicația a rămas, previzibil, în zona condițiilor meteo – până la un episod care a adus un strop de ironie în plen. Consilierul a reclamat că ar fi fost înjurat de un angajat al Consiliului Județean, iar răspunsul președintelui Horia Teodorescu a intrat rapid în registrul anecdotic: nu ar fi fost injurii, ci „pupături sau bezele”. O replică ce a stins tensiunea, fără să clarifice complet situația.
Privită în ansamblu, intervenția lui Sorin Zaharcu confirmă un tipar deja cunoscut: o succesiune de teme, unele esențiale, altele discutabile, toate aduse în același cadru și livrate cu aceeași intensitate. „Diverse” nu mai este demult o rubrică de final, ci un spațiu în care se comprimă, în câteva minute, o bună parte din tensiunile administrative ale județului.
PS: maiorul, constantul absolut
Și, pentru că orice spectacol are și personajele sale secundare, dar persistente și agasante, scena i-a revenit, ca de fiecare dată, maiorului (r) Leonte Florin. Cu o consecvență care sfidează logica agendelor instituționale, acesta continuă să traverseze ședințele Consiliului Județean și ale Consiliului Local cu aceleași teme recurente, de o relevanță cel puțin discutabilă.
Fie că este vorba despre o baltă uitată de lume, o pistă de biciclete rătăcită prin hârtii sau alte subiecte care par să existe doar în propriul său univers administrativ, intervențiile maiorului au devenit un fel de ritual. Unul previzibil, ușor absurd, dar care, paradoxal, completează perfect tabloul. Pentru că, în absența lui, „Diversele” ar risca să devină… prea coerente.
