De pe Dunăre până în Pacific sunt mii de kilometri, dar una dintre cele mai importante nave cu care Japonia vrea să intre în noua eră a energiei eoliene offshore poartă în structura ei semnătura navaliștilor români. „Discovery”, un gigant de 151 de metri construit pentru compania japoneză Toyo Construction, are corpul realizat în România, la șantierele VARD din Tulcea și Brăila, cu Tulcea jucând rolul esențial în asamblarea și lansarea navei.
Contractul valorează peste 200 de milioane de dolari, iar „Discovery” nu este o navă oarecare. Este, potrivit Toyo Construction, cea mai mare navă autopropulsată de pozat cabluri construită special pentru piața japoneză, un instrument industrial pe care Japonia îl pregătește pentru dezvoltarea parcurilor eoliene marine și a marilor conexiuni electrice submarine.
Pentru Tulcea, însă, povestea spune și altceva. Într-un oraș în care șantierul naval face parte din peisaj de generații, se construiesc astăzi nave care vor lucra în cele mai sofisticate proiecte energetice ale lumii.
Un contract de peste 200 de milioane de dolari, ajuns pe Dunăre
VARD a anunțat contractul cu Toyo Construction pe 11 decembrie 2023. Nava, proiect VARD 9 15, a fost gândită special pentru condițiile din Japonia, unde trebuie să poată lucra atât în ape puțin adânci, cât și în larg, în proiecte de eolian plutitor și transport al energiei prin cabluri submarine de înaltă tensiune. Încă de la semnarea contractului, grupul anunța că mare parte din construcția corpului urma să fie realizată la VARD Tulcea, iar echiparea finală în Norvegia.
În vara lui 2025, uriașul NB 980 a ajuns la unul dintre momentele spectaculoase ale construcției: lansarea la apă la VARD Tulcea. Compania a marcat public evenimentul și a mulțumit explicit echipelor din șantierul tulcean implicate în proiect.
Ulterior, nava a fost remorcată spre VARD Langsten, în Norvegia, pentru echiparea finală. VARD confirmă că structura a fost construită de echipele șantierelor sale din Tulcea și Brăila.
Data exactă la care NB 980 a desprins parâmele de la Tulcea nu apare în sursele publice oficiale pe care le-am putut verifica. Cert este că, la începutul lunii decembrie 2025, VARD anunța sosirea sa la Langsten. De acolo a început ultima etapă: integrarea instalațiilor complexe de lucru, finalizarea sistemelor și testele.
Pe 26 iunie 2026, în Norvegia, nava a fost predată oficial către Toyo Construction și a primit numele sub care va lucra în următoarele decenii: „Discovery”. Livrarea a fost făcută la termen.
Acum, „Discovery” a părăsit VARD Langsten și se află în lunga călătorie spre Japonia, unde va mai trece prin ultimele pregătiri înainte de intrarea efectivă în serviciu. Toyo estimează traversarea la aproximativ trei luni, iar baza navei va fi Ishikari Bay New Port.
O uzină plutitoare: 9.000 de tone de cablu la bord
Dimensiunile spun doar o parte din poveste.
„Discovery” are aproximativ 151 de metri lungime și 28 de metri lățime. Poate transporta 9.000 de tone de cablu submarin și are spații pentru 90 de oameni. Este prevăzută cu sistem de poziționare dinamică DP2, heliport și sistem de ancorare în patru puncte.
La bord se află două macarale offshore, iar sistemul de cablare poate fi demontat, ceea ce transformă vasul într-o platformă multifuncțională. Pe lângă instalarea cablurilor electrice submarine, poate participa la lucrări pentru fundațiile turbinelor, ancorarea turbinelor eoliene plutitoare sau alte operațiuni marine grele.
Toyo Construction indică o capacitate totală de 9.000 de tone pentru rezervoarele de cablu și subliniază că nava poate trece din „Cable Laying Mode” în „Construction Mode”. Cu alte cuvinte, „Discovery” nu este doar un vapor care derulează cablu pe fundul mării, ci o adevărată uzină mobilă pentru construcții offshore.
Propulsia este hibridă, cu baterii și sisteme de alimentare de la țărm, soluții introduse pentru reducerea consumului și a emisiilor. VARD a construit nava inclusiv după cerințele de clasă și pavilion japoneze, o provocare tehnică suplimentară pentru proiect.
Pentru Toyo Construction, este prima navă comandată vreodată de la VARD. Pentru VARD, este prima livrare de acest tip destinată pieței japoneze de energie eoliană offshore.
Iar drumul către Japonia a trecut prin Tulcea.
Tulcea, locul unde se nasc „cablierii” giganți ai lumii
„Discovery” impresionează, dar nu a apărut din senin. În ultimii ani, VARD Tulcea a acumulat o experiență aproape greu de observat din exterior: aici au fost construite corpurile unora dintre cele mai importante nave moderne de instalare a cablurilor submarine.
Unul dintre primele mari repere a fost „Leonardo da Vinci”, construit pentru Prysmian Group. Corpul navei de 171 de metri a fost realizat la VARD Tulcea, iar vasul a fost livrat în 2021 după finalizarea în Norvegia.
A urmat „Calypso”, construită pentru compania olandeză Van Oord. Corpul a fost realizat tot la Tulcea, iar nava, lungă de peste 131 de metri și capabilă să transporte aproximativ 8.000 de tone de cablu, a fost livrată în 2023.
În 2024 a venit „Freja”, pentru compania daneză NCT Offshore. Nava de 95 de metri, al cărei corp a fost construit la Tulcea, poate transporta aproximativ 4.500 de tone de cablu. Ulterior, „Freja” a primit titlul „Best Cable Layer 2024” acordat de Baird Maritime. Ora de Tulcea a relatat atunci despre premiul internațional obținut de nava născută pe Dunăre.
Tot pentru gigantul Prysmian, VARD Tulcea a construit corpul navei „Monna Lisa”, un cablier de aproximativ 185 de metri, livrat în februarie 2025. A fost a doua navă de acest tip construită de VARD pentru compania italiană.
Apoi șantierul tulcean a ridicat ștacheta din nou.
În octombrie 2025, la Tulcea era lansată „Prysmian Alessandro Volta”, NB 970, colosul de 192,8 metri capabil să transporte până la 19.000 de tone de cablu. Nava a părăsit Tulcea pe 5 ianuarie 2026 pentru continuarea lucrărilor la VARD Søviknes, în Norvegia. Prysmian o descrie drept una dintre cele mai performante platforme ale sale, cu trei carusele pentru cabluri și capacitatea de a lucra la adâncimi de până la 1.500 de metri.
Și nici aici lista nu se termină.
Pe 17 iulie 2026, din VARD Tulcea a plecat NB 969, viitoarea „NKT Eleonora”, construită în cadrul șantierelor românești VARD pentru compania NKT. Nava are 176,5 metri lungime și o capacitate uriașă, de 23.000 de tone de cablu pe trei platforme rotative. Va fi și una dintre primele nave de pozat cabluri din lume proiectate să poată funcționa cu metanol.
Așadar, „Discovery” nu este un accident fericit. Este încă o piesă într-o serie care spune ceva despre ceea ce a devenit VARD Tulcea.
De la Tulcea la marile rețele energetice ale lumii
Există o ironie frumoasă aici. Tulcenii văd aceste nave câteva luni sau, uneori, câțiva ani. Cresc între macaralele șantierului, se înalță deasupra falezei industriale, apoi într-o dimineață pleacă pe Dunăre și dispar.
După aceea le găsești în Marea Nordului, Atlantic, Mediterana sau, în cazul „Discovery”, în Pacific.
Sub punțile lor sunt însă mii de ore de muncă făcute la Tulcea: sudură, montaj, tubulatură, instalații, verificări, schele, macarale și munca deloc spectaculoasă din spatele unei construcții spectaculoase.
„Leonardo da Vinci”, „Calypso”, „Freja”, „Monna Lisa”, „Alessandro Volta”, „NKT Eleonora”, iar acum „Discovery” conturează deja o specializare. VARD însuși spune că s-a poziționat ca unul dintre actorii importanți ai pieței mondiale a navelor pentru instalarea cablurilor submarine.
Iar asta pune Tulcea într-un loc neașteptat pe harta tranziției energetice mondiale.
Pentru că, înainte ca energia produsă de turbinele din larg să ajungă în casele oamenilor, cineva trebuie să ducă pe fundul mării cablurile de mii de tone care o transportă.
Iar unele dintre navele care fac această muncă sunt construite aici, pe malul Dunării.
„Discovery” este cea mai nouă dovadă. Un proiect de peste 200 de milioane de dolari, comandat de japonezi, construit în România și trimis acum să lucreze la celălalt capăt al lumii.
Pentru VARD Tulcea și pentru oamenii care au muncit la el, e greu de găsit o carte de vizită mai convingătoare.
