În Delta Dunării, un canal nu este doar o dungă albastră pe hartă. Este drum, legătură între lacuri, cale de acces pentru localnici, pescari și turiști și, la fel de important, parte din sistemul prin care apa Dunării circulă spre interiorul Deltei. Când un asemenea punct se colmatează, problema nu se mai măsoară doar în câte bărci pot trece. Iar Canalul Uzlina a ajuns acum într-un asemenea punct critic.
Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării a emis aviz pentru decolmatarea unei porțiuni de aproximativ 80 de metri din Canalul Uzlina, în dreptul proprietății unei societăți comerciale. Este importantă însă diferența: nu vorbim despre reluarea marelui proiect de decolmatare a zonei Uzlina, ci despre o intervenție punctuală într-un sector în care acumularea aluviunilor îngreunează navigația.
Dunărea scade, iar mâlul începe să închidă „drumurile” Deltei
Problema s-a acutizat odată cu scăderea puternică a Dunării. Miercuri, 12 august, AFDJ indica o cotă de numai 15 centimetri la Tulcea, 16 centimetri la Isaccea și 56 de centimetri la Sulina, cu tendință de scădere.
Când fluviul are nivel ridicat, multe praguri de mâl din canalele Deltei sunt acoperite de o coloană suficientă de apă și trec aproape neobservate. Când Dunărea scade puternic, fiecare asemenea depunere devine un obstacol real pentru navigație și poate reduce circulația apei între canale și lacuri.
De aici vine și alarma trasă de operatorii din turism. Președintele Asociației Patronatelor din Turism Delta Dunării, Daniel Ilușcă, compară situația cu blocarea unui drum important:
„E vorba de libera circulație. Nu cred că pe un drum național sau drum european, dacă ar cădea un copac, ni s-ar spune că există proiecte în evaluare.”
Mesajul său este simplu: aici nu mai este vorba despre o lucrare care ar fi frumos să fie făcută cândva, ci despre menținerea deschisă a unei căi de acces importante dinspre Murighiol spre interiorul Deltei.
„Avem nevoie de intervenție imediată, fundamentată”, spune Ilușcă, care susține că prin această zonă se face legătura spre Uzlina și, mai departe prin rețeaua de ape, către destinații importante precum Mila 23, Caraorman sau Letea.
Florin Stăneață: decolmatarea trebuie să devină o activitate permanentă
Situația de la Uzlina nu este singulară. În ultimele zile, ARBDD a emis avize pentru intervenții și pe canalele Băltenii de Jos și Periteașca, tocmai pentru asigurarea accesului populației și al pescarilor în zone devenite greu navigabile.
Guvernatorul ARBDD, Florin Stăneață, descria încă din 5 august problema într-o formulare care explică foarte bine ce se întâmplă acum și la Uzlina:
„Este o presiune destul de mare în acest moment pe acest aspect.”
Iar explicația sa merge direct la cauză: „acest nivel scăzut creează dificultăți mari în accesul ambarcațiunilor în toate zonele de interes”. Guvernatorul spunea tot atunci că decolmatarea și curățarea canalelor trebuie să fie o preocupare constantă a Administrației Rezervației, nu doar o reacție atunci când navigația devine aproape imposibilă.
Este, poate, una dintre concluziile cele mai importante ale episodului Uzlina: Delta nu poate fi întreținută doar prin proiecte mari, lansate o dată la câțiva ani. Are nevoie și de monitorizare continuă și intervenții rapide în punctele în care se formează praguri și dopuri de aluviuni.
Nu este doar problema bărcilor cu turiști
Reducerea secțiunii unui canal nu înseamnă numai motoare care ating fundul apei. Canalele fac parte din sistemul prin care apa circulă între brațele Dunării, lacuri, gârle și zonele acoperite de stuf.
ARBDD recunoaște această funcție chiar în proiectele sale de cercetare și conservare pentru complexele Gorgova-Uzlina și Roșu-Puiu, unde obiectivul declarat este asigurarea unei circulații optime a apei pentru protejarea ecosistemelor și a resurselor piscicole.
Ilușcă merge chiar mai departe și avertizează asupra consecințelor stagnării apei:
„Lipsa circulației apei duce la eutrofizarea apei cu consecințele de rigoare.”
Afirmația trebuie privită fără dramatizare inutilă, dar problema este reală. O circulație mai slabă a apei, combinată cu temperaturile ridicate și acumularea de nutrienți și materie organică, poate favoriza degradarea calității apei. Colmatarea unui singur canal nu distruge, desigur, ecosistemul Deltei, dar într-o perioadă în care Dunărea are cote foarte mici poate amplifica presiunea asupra unor lacuri deja vulnerabile.
Inclusiv resursa piscicolă resimte actualele condiții. Florin Stăneață declara recent că, odată cu scăderea nivelului apei, peștele s-a retras în Dunăre, devenind mai greu accesibil atât pescarilor, cât și păsărilor ihtiofage.
De ce nu se poate săpa pur și simplu oriunde și oricât
Există însă și cealaltă față a problemei. Decolmatarea nu trebuie transformată în principiul „unde vedem mâl, băgăm excavatorul”.
Delta este un sistem hidrologic complicat. Apa care intră pe un canal, viteza cu care circulă și cantitatea de aluviuni transportată influențează și lacurile sau canalele conectate cu el. O intervenție amplă, prost calculată, poate muta problema dintr-un loc în altul sau poate determina o nouă colmatare într-un timp relativ scurt.
Tocmai de aceea, lucrările mari au nevoie de studii hidrologice și de modelare a circulației apei. Chiar dezbaterea din ultimii ani privind programele de decolmatare a Deltei a scos la iveală problema lipsei unui sistem complet de modelare hidraulică, care să permită estimarea efectului lucrărilor înainte ca utilajele să intre efectiv pe canal.
Dar aceasta este o discuție diferită de eliminarea unui prag punctual care blochează navigația. Studiile sunt necesare pentru operațiunile majore. Ele nu ar trebui să devină însă scuza perfectă pentru a nu interveni atunci când un „drum de apă” important este pe cale să devină impracticabil.
Marele proiect Uzlina a rămas pe hârtie. Mâlul, în schimb, a rămas în Deltă
Situația are și o doză serioasă de ironie administrativă. Decolmatarea lacului și Canalului Uzlina fusese inclusă într-un proiect mult mai amplu, gândit cu ani în urmă și care trebuia să contribuie la refacerea circulației apei și reducerea eutrofizării.
Proiectul nu a mai ajuns însă la execuția planificată în cadrul PNRR, iar actuala conducere a ARBDD intenționează să găsească o soluție pentru reluarea investiției. Între timp, Dunărea nu a așteptat calendarele de finanțare, iar aluviunile nu citesc Monitorul Oficial.
Cei 80 de metri avizați acum la Uzlina nu vor rezolva întreaga problemă hidrologică a zonei. Pot însă elimina un punct critic și pot menține funcțională una dintre căile importante de acces dinspre Murighiol spre interiorul Deltei.
Și tocmai aici este lecția mai mare a acestei veri: Delta are nevoie de marile proiecte de reconstrucție hidrologică, dar are nevoie la fel de mult de capacitatea de a interveni repede acolo unde un canal începe să se închidă.
Pentru că în Deltă un canal nu este doar un canal. Este drum. Iar când drumul dispare sub mâl, nu rămâne blocată doar o barcă.
Surse de documentare- AGERPRES,
ARBDD, traseele turistice navale și proiectul pentru îmbunătățirea condițiilor hidrologice în complexele Gorgova-Uzlina și Roșu-Puiu .
Ministerul Mediului, Memorandumul privind investițiile PNRR, inclusiv proiectul Uzlina-Fortuna.
