Ciucurova, județul Tulcea –6 iulie 2025. Într-un colț liniștit al Dobrogei, comuna Ciucurova trăiește o criză care se adâncește cu fiecare zi de vară toridă. Sub cerul dogoritor de iulie, în casele oamenilor nu mai curge viață – ci panică, neputință și o apă suspectă, de culoarea nămolului.
„E neagră, miroase a ulei, îți lasă mâinile lipicioase. Am ajuns să mă rog să fie doar rugină. Dar nu e. Nici animalele nu mai beau din ea”, povestește Alexandrina Silvestru, localnică și voce incomodă pentru autorități. De trei ani trage semnale de alarmă, organizează proteste, trimite sesizări și cere intervenție. Fără rezultat.
Un singur puț, o întreagă comună – și o pungă de apă pe moarte
Comuna Ciucurova, cu peste 1.500 de locuitori, este alimentată astăzi de un singur puț forat, care și el „dă semne că se duce”, după cum recunoaște chiar primarul Marin Șerban. „Am avut trei puțuri funcționale. În fiecare an ne-a secat câte unul. Acum trăim dintr-un singur foraj, care dă apă tot mai slabă, tot mai tulbure. E mâl, e pământ. Vine cu zgomot, apoi cu nimic.”

Apa aceasta nu doar că nu e potabilă, dar nici pentru igienă nu mai este sigură. Oamenii o folosesc pentru spălat din lipsă de alternativă, dar au început să se teamă. „Nu putem să cumpărăm apă în fiecare zi. Nu avem bani de rezervă. Cei bătrâni se resemnează. Cei tineri pleacă”, spune Alexandrina.
Pericolul nu e local, ci regional. Comuna vecină, Topolog, se alimentează din aceeași pungă freatică. „Toți tragem din aceeași sursă. Și ea e pe terminate. Nu știu cât mai duce. Dar dacă se termină, nu mai e cale de întoarcere”, avertizează primarul.
Apa posibil contaminată – o bombă cu ceas pentru sănătate
Consumul de apă neconformă pune în pericol sănătatea întregii comunități. Specialiștii avertizează că ingestia de apă contaminată poate provoca diaree acută, infecții intestinale, hepatită A, intoxicații chimice sau chiar complicații renale și hepatice în cazul unei expuneri prelungite.
„Noi nu știm exact ce conține această apă. Nu avem buletine de analiză la zi. Dar ce vedem și mirosim în fiecare zi e îngrijorător. Niciun părinte nu ar trebui să-și spele copilul cu un lichid care miroase a motorină”, spune un localnic.
În lipsa unor avertismente oficiale și a unor alternative reale, oamenii sunt forțați să riște. Cumpără apă îmbuteliată doar când pot, în rest folosesc ce curge din robinet – oricât de tulbure ar fi.
„Dacă e să ajungi la spital, ajungi direct la Constanța. La Tulcea nu te mai duci. E deja prea grav. Iar autoritățile tac”, spune Alexandrina, cu o oboseală care vine din anii de luptă singuratică.
„Statul nu mai sapă, nu mai studiază. Noi lucrăm în orb”
Criza e agravată de lipsa unei baze științifice actualizate. Ultimele prospecțiuni serioase pentru identificarea rezervelor de apă au fost făcute acum 50 de ani. „Ne ghidăm după studii din anii ’70. Între timp, pânza freatică s-a mutat, a scăzut, s-a schimbat. Noi nu știm unde e apa. Săpăm la noroc. E ca și cum ai căuta aur cu mâinile legate .”
Primarul spune că a demarat proiecte, a atras constructori, a convins oameni să lucreze fără plată. „Din toamnă se lucrează la două foraje noi și bazine de acumulare. Dar nu am primit niciun ban. Statul nu ne ajută. Constructorul vine din milă. Noi am făcut tot ce era omenește posibil. Dar de aici încolo nu mai ține de noi.”

În timp ce administrația locală se chinuie să țină în viață un sistem pe moarte, instituțiile centrale rămân tăcute. Nici Direcția de Sănătate Publică nu a emis vreun avertisment oficial privind calitatea apei, deși primăria ia în calcul să raționalizeze distribuția și să anunțe public că apa nu este conformă consumului uman.
„Trebuie să spunem adevărul. Nu ne mai putem ascunde. O să anunțăm oficial că apa nu e potabilă și că va fi distribuită cu program. Nu ne permitem să o mai dăm nonstop. Se termină”, spune primarul, fără să caute scuze.
La finalul discuției, Marin Șerban lasă un mesaj dur, dar onest: „Voi, presa, scrieți. Și e bine că o faceți. Oamenii citesc. Se revoltă. Dar noi tot fără apă rămânem. În toiul verii, la 35 de grade. Chiar nu se înțelege că avem nevoie de soluții, nu de articole de ziar?”