Credincioșii merg la izvoarele de leac, se roagă pentru ploaie, pentru apărarea împotriva bolilor și pentru vindecare, se sfinţesc izvoarele și stupii. Sărbătoarea este închinată Maicii Domnului și se prăznuiește în vinerea din Săptămâna Luminată.
P.S. Visarion, Episcopul Tulcii, va săvârşi Sfânta Liturghie arhierească la Mănăstirea Izvorul Tămăduirii din Măcin, cu prilejul hramului acesteia, ca în fiecare an.
În județul Tulcea sunt mai multe izvoare (ape) considerate tămăduitoare: Fântâna de leac de lângă Măcin (unde s-a construit și mânăstirea), Izvorul de lângă Nicolae Bălcescu, Pomul dorințelor de la Războieni.
La originea acestei sărbatori se află o minune petrecută in apropierea Constantinopolului. Potrivit Tradiției, un orb a primit vederea după ce s-a spalat cu apa unui izvor din jurul acestui loc. Orbul ajunge la izvor datorită împăratului Leon (457- 474), pe atunci neîncoronat, care împlinește descoperirea făcuta de Maica Domnului: „Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în padure și, luând cu mâini apa tulbure, potolește cu ea setea orbului și unge cu ea ochii lui cei întunecați”.
Când Leon ajunge imparat, ridică pe locul unde s-a petrecut minunea o biserică cu hramul „Izvorul Tămăduirii”. Aici primește vindecare de o boală grea și împăratul Justinian (526-575), care ridică drept mulțumire o biserică și mai mare. Biserica zidită de împaratul Justinian a fost distrusă în anul 1453 de turci.
Actuala construcție de la Istanbul este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea, unde exista izvorul cu apă tămăduitoare din trecut.
Foto: Episcopia Tulcii, Mănăstirea Izvorul Tămăduirii Măcin, 2016