În această seară de mare sărbătoare, o delegaţie a Episcopiei Tulcii aduce de la Bucureşti lumina din lumina adusă de la Ierusalim de reprezentanţi ai Patriarhiei Române.
Episcopiul Tulcii, PS Visarion, va săvârşi slujba Sfintei Învieri la Catedrala Episcopală „Sf. Ierarh Nicolae” din Tulcea.
Pastorala a fost dată în reşedinţa episcopală din Tulcea la 6 aprilie, praznicul Învierii Domnului din anul mântuirii 2018. Preoţii vor citi această Pastorală în bisericile din parohii în prima zi de Sfintele Paşti, iar în filii în a doua zi.
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Cu nețărmurită bucurie întâmpinăm și în acest an praznicul cel luminos și cel mult așteptat „sărbătoarea sărbătorilor”, Învierea lui Hristos sau Sfintele Paști. După ce am străbătut crugul Sfântului și Marelui Post în pace, cu liniște și cu negrăite bucurii duhovnicești, după ce am ascultat din Sf. Evanghelie toate câte a pătimit Domnul Hristos pentru iertarea și mântuirea noastră, sărbătorim Ziua Învierii, Ziua bucuriei și a biruinței asupra morții și a păcatului. Cuprinși de un fior tainic și de sfântă bucurie prăznuim „Paștile cele sfinte, Paștile cele frumoase, Paștile cele preacinstite”, reînnoind credința vie și nădejdea că „Hristos a înviat din morți, făcându‑se începătură celor adormiți” (I Cor. 15, 20). De fiecare dată, această măreață sărbătoare a Sfintelor Paști ne cheamă pe toți să ne curățim simțirile și săL vedem pe Hristos strălucind în slavă, ne îndeamnă la unire, la împăcare și la bună viețuire întreolaltă. Ziua Învierii ne îndeamnă zicând „Veniți să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă făcută cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii, din mormântul lui Hristos întru care ne întărim”. Această măreață zi „împărăteasă și doamnă, al praznicelor praznic și sărbătoare a sărbătorilor” ne aduce în inimile noastre freamătul de bucurie pe care lau încercat cei ce au fost cei dintâi martori ai Învierii – femeile mironosițe și sfinții apostoli Aur ne îndeamnă să prăznuim această sfântă zi pentru că „această sărbătoare nu este numai a pământului, ci și a cerului … îngerii și arhanghelii se bucură, iar Stăpânul tuturor puterilor cerești prăznuiește cu noi”.
Iubiţi credincioşi,
Toate binefacerile lui Dumnezeu față de noi oamenii sunt izvorâte din dragoste. „Noi iubim pe Dumnezeu fiindcă El ne‑a iubit cel dintâi” ne spune Sf. Ioan Evanghelistul (I Ioan 4, 10). Mântuitorul Iisus Hristos a venit pe pământ în chip de prunc nevinovat, nea dat lumina dreptei credințe și a pătimit pentru noi oamenii, cum am văzut în Săptămâna Patimilor. Am trăit și noi împreună cu Maica Domnului și cu ucenicii Domnului toată drama acelor zile, neam întristat și am plâns când Lam văzut pe Domnul Hristos vândut de către Iuda, ucenicul Său; dat în mâinile celor puternici „ca un făcător de rele” (Matei 26, 47) părăsit de ucenicii Săi, învinuit de martori mincinoși (Matei 26, 59), bătut, încununat cu cunună de spini, silit să-și ducă crucea (Ioan 19, 17), răstignit între doi tâlhari (Matei 27, 38) și apoi, după ce și-a dat duhul, pus în mormântul nou din grădină căci „ așa trebuia să pătimească Hristos și să învie a treia zi din morți” (Luca 24, 46). Însuși Domnul, pe cruce fiind, a adeverit aceasta prin cuvântul „săvârșitu‑s‑a” (Ioan 19, 30) rostit de El, arată că sau împlinit toate cele proorocite cu privire la patimile și moartea lui Mesia. Și tot ca o împlinire a celor spuse de profeți, Mântuitorul a înviat a treia zi, biruind moartea, desființând împărăția răului și dăruind lumii viața cea nouă, viața cea adevărată, viața cea fără de sfârșit. De aceea ne bucurăm de biruința lui Hristos, care devine și biruința noastră asupra morții și a păcatului căci întradevăr „Paștile Domnului ne‑a trecut pe noi din moarte la viață și de pe pământ la cer” cum atât de înălțător cântăm în această noapte de mântuire. Învierea lui Hristos este temeiul învierii noastre a celor ce credem și mărturisim că „Hristos a înviat din morți fiind începătură a învierii celor adormiți” (I Cor. 15, 20).
Iubiţii mei fii duhovniceşti,
Ca mărturisitori ai Învierii suntem astăzi chemați să facem din lumina Învierii, lumina vieții noastre voinței, lucrând la „înnoirea vieții” (Rom. 6, 14) la biruința adevărului și a dreptății. Lumina Învierii luminează totdeauna viața noastră, ea luminează mersul istoriei dândui un nou sens, alungând întunericul, teama morții și descoperind valorile nepieritoare ale vieții celei noi. Așa cum lumina și căldura soarelui de primăvară face ca întreaga natură să învie îmbrăcându-o în haină nouă, tot așa și lumina Învierii trebuie să încălzească sufletul nostru alungând tristețea, înviorând puterile, sfințind bucuriile și învăpăind cu flacăra Duhului mintea noastră în lucrarea faptelor bune. Să devenim așadar fiecare fii ai luminii și să alungăm din viața noastră toată răutatea, toată ura și vrajba și toată patima aducătoare de moarte și, după cuvântul apostolului „să lepădăm deci lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Rom. 13, 2) bineștiind că „roada luminii se arată în orice bunătate, dreptate și adevăr” (Efeseni 5, 9). Să revenim la buna cuviință, la cinstea, omenia, dărnicia și la evlavia strămoșilor noștri care au trăit cu adevărat taina și minunea Învierii Domnului și să luptăm împotriva violenței, a furtului, a înșelătoriei, bineștiind că „roada luminii se arată în orice bunătate, dreptate și adevăr” (Efeseni 5, 9). Să revenim la buna cuviință, la cinstea, omenia, dărnicia și la evlavia strămoșilor noștri care au trăit cu adevărat taina și minunea Învierii Domnului și să luptăm împotriva violenței, a furtului, a înșelătoriei, a perfidiei și a minciunii care, din păcate, sapă la temelia neamului nostru ca o cangrenă, siluind conștiințe și adâncind prăpăstii de netrecut între bogați și săraci. La acest popas de sărbătoare să-l ascultăm pe Sf. Efrem Sirul care zice „să ne aducem aminte de cei în neputință, de văduve, de sărmani, de străini, de săraci, de cei din temnițe, din peșteri și din prăpăstiile pământului”, pentru ca sărbătoarea sărbătorilor să o cinstim dumnezeiește nu lumește, ci mai presus de lume, creștinește și românește și luminându-ne cu prăznuirea „unul pe altul să ne îmbrățișăm … să zicem fraților și celor ce ne urăsc pe noi”.
Iubiţii mei,
Cunoscând darurile mari pe care ni le-a adus tuturor Sfânta Înviere să-L rugăm pe Hristos cel Înviat să rămână cu noi așa cum L-au rugat și cei doi ucenici ai Săi, Luca și Cleopa, pe când mergeau spre Emaus în ziua Învierii, așa cum L-au rugat moșii și strămoșii noștri de-a lungul istoriei. Să ne rugăm Părintelui Luminilor ca să reverse cu îmbelșugare darurile Sale peste viața noastră spre a progresa atât spiritual. cât și material și să strigăm din adâncul sufletului către Hristos ca și tâlharul de pe cruce „Pomenește‑ne, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta” (Luca 23, 42).
Veniți așadar, acum când toate s-au umplut de lumină „și cerul și pământul și cele dedesubt”, ca în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului, zicând: „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu‑le”.
HRISTOS A ÎNVIAT!
Al vostru al tuturor către Domnul de tot binele rugător
† VISARION. Episcopul Tulcii
