Comunele Maliuc și Crișan așteaptă de mult timp transferul unor terenuri de la Apele Române în domeniul local. Un proiect de lege depus în Parlament zace de peste 4 ani în sertarele legislativului.
Istoria
Povestea acestor terenuri vine din timpul regimului comunist. Inundațiile de la începutul anilor ’70 au afectat grav localitățile Crișan și Gorgova din Delta Dunării. Autoritățile vremii decid construirea unor zone îndiguite pentru a strămuta casele celor loviți de ape. Se ridică, astfel, o platformă de 11 ha la Crișan și o alta, de 3 ha, la Gorgova (comuna Maliuc).
Sătenii nu s-au grăbit să-și construiască case în aceste zone îndiguite, mai ales pentru că legislația în construcții prevedea la acea vreme locuințe parter plus etaj, pe care nu și le puteau permite. În 1978 cele două platforme sunt transferate la Apele Române, incluse ulterior în încintele îndiguite gestionate de această Administraţie naţională.
După cum se știe, satele din Delta Dunării nu-și pot extinde teritoriul intravilan din cauza așezării între ape și a îndiguirii perimetrale. Aceste terenuri însă ar putea fi cu folos utilizate de comunitățile locale pentru construcția de case prin atribuirea de loturi celor interesați.
„Avântul liftulețului”
În ianuarie 2013, senatorul Trifon Belacurencu depune la Senat un proiect de lege prin care cele două platforme ar fi transferate din domeniul public al statului și administrarea companiei Apele Române în domeniul public al comunelor Crișan și Maliuc, care le-ar utiliza în interes local. Inițiatorul cere procedură de urgență în adoptarea acestui act normativ care urma să redea celor două comunități aproape 14 ha de teren neutilizat de aproape 40 de ani.
Procesul legislativ începe bine, proiectul primește toate avizele de la comisii, Guvernul Ponta susține transferul, Apele Române sunt de acord cu cedarea, Consiliile Locale Maliuc și Crișan adoptă hotărâri prin care cer preluarea celor două suprafețe-platformă.
După doar câteva luni, în mai 2013, Senatul aprobă în unanimitate proiectul și-l trimite la Camera Deputaților, decizională pentru adoptare finală.
Biroul Permanent admite procedura de urgență și sesizează comisiile de specialitate, cu termene rezonabile de depunere a rapoartelor. Şi gata.
Ca în acel vechi film de comedie, proiectul ajunge în sertarul birocraţiei şi al nepăsării deputăţeşti. În fond, ce atâta grabă, există în Parlament proiecte înţepenite şi de 10 ani, vreodată le va veni rândul!
Luminiţa de la capătul digului
Pentru că a dospit destul, proiectul de lege este scos de la naftalină în actuala legislatură şi reintră, după mai bine de 4 ani, în circuitul parlamentar. În urmă cu două săptămâni, în aprilie 2017, Guvernul emite un nou punct de vedere favorabil acestui transfer. Formuleză câteva propuneri şi observaţii de tehnică legislativă, rezolvabile însă. Consiliile locale Maliuc şi Crişan vor trebui să reafirme valabilitatea hotărârilor de preluare vechi de 5 ani, propunerea de lege trebuie adusă la zi pentru că între timp s-au modificat alte acte normative conexe. Dar dacă lucrurile merg într-un ritm normal, există perspectiva adoptării acestui bătrân şi uitat proiect de lege în actuala sesiune parlamentară.
Festina lente
Orice motive ar fi invocate – birocraţie excesivă, documentaţie incompletă, solicitări greşit îndreptate – nu există nicio explicaţie logică şi valabilă pentru aceşti ani de sincopă în adoptarea unui proiect de lege de interes pentru două comunităţi locale din judeţul Tulcea, şi aşa cu destule probleme.
Nu se poate vorbi despre frâne de natură politică, pentru că a existat tot timpul o majoritate confortabilă a partidului iniţiatorului, chiar după ruperea coaliţiei, şi nici opoziţia n-a dat vreun semn că s-ar împotrivi.
Nu se poate vorbi nici despre blocaje administrative, avizele au fost favorabile, n-a existat o opunere instituţională. Şi chiar dacă ar fi fost, se putea rezolva legal în tot acest timp.
Despre ce putem vorbi: sute de zile de vacanţă parlamentară (doar anul trecut – 39 de zile muncite în primele 5 luni), şedinţe scurte din lipsă de cvorum (recordul – 45 de secunde), campaniile electorale în care este mai interesant teritoriul decât plenul. Se adaugă timp pierdut cu interpelări fără utilitate, doar pentru fotografia alesului la pupitru (asupra acestui subiect vom reveni curând), alt timp pierdut în încordări de muşchi politici cu boicot şi părăsit sala, câte un somn de frumuseţe în fotoliul maro când situaţia este albastră, intervenţii la microfon jignitoare şi gesturi vulgare cu replici pe măsură, fără decenţă şi fără folos legislativ.
În tot acest timp, nişte oameni cărora li s-a zâmbit de pe afişe aşteaptă acasă să li se întâmple măcar jumătate din ce li s-a promis în pliantele electorale. Apoi, şase din zece stau tot acasă în ziua votului.
Loredana PRISADA