Recoltarea stufului şi pescuitul cu năvodul pe sub gheaţă sunt câteva tradiţii specifice comunei Jurilovca din judeţul Tulcea, dar acestea riscă să devină o amintire din cauza temperaturilor ridicate din ultimele ierni şi a lipsei unui sprijin din partea autorităţilor pentru păstrarea lor.
Cu toate acestea, satul, cu un pronunţat specific pescăresc altădată, atrage tot mai mulţi tineri care se stabilesc aici şi care cred că Jurilovca se va transforma într-un oraş peste câţiva zeci de ani, datorită dezvoltării turismului.
Inginer piscicol de profesie, Valentin Feodot a renunţat la meserie atunci când din cauza păsărilor ihtiofage proprietarii unor amenajări piscicole au preferat să cumpere puiet de peşte, în loc să-l producă ei, aşa că în anul 2004 a început să se implice în recoltarea stufului.
„La început, am fost angajat. Mi-a plăcut îndeletnicirea asta. Apoi, m-am obişnuit cu ea, având resursa aproape de casă. Stuful de aici este de o calitate mai ridicată, datorită grindurilor nisipoase şi a conţinutului mare de siliciu care face planta mai tare şi mai rezistentă. Stuful este numai bun de acoperiş. Ar fi o afacere bună, dacă nu ar exista problema lipsei forţei de muncă”, a declarat pentru AGERPRES Valentin Feodot.
El mărturiseşte că lucrează cu oameni foarte puţini şi în vârstă, deoarece tinerii nu vor să audă de stuf.
„Până anul trecut, am exportat în Olanda, dar cerinţa de stuf pe plan intern este ridicată şi, dacă am avut posibilitatea să îl vând la intern, nu m-am mai complicat cu exportul”, a afirmat Feodot.
Pe un câmp aflat mai aproape de cetatea Argamum decât de sat, directorul societăţii arată recolta din această iarnă.
„Aici sunt 15.000 de maldări pentru rogojini. Stuful pentru rogojini este mai gros. Cel subţire este pentru acoperiş. Aici au lucrat cinci oameni. Cea mai mare cantitate o recoltăm mecanizat, fiindcă manual mai mult de 5.000 de maldări de stuf nu tai în zonă. (…) Statul nu ne ajută cu nimic, nu ne dă subvenţii. Ne-ar plăcea să facem proiecte europene, să luăm utilaje performante, dar nu putem face nici asta”, a mai spus acesta.
Potrivit acestuia, toată Europa bate acum nemţeşte stuful pe case. „Ruşii puneau stuful în trepte. Dar acum nimeni nu mai face aşa şi toată Europa bate stuful nemţeşte”, ne dezvăluie Valentin Feodot.
La barul din sat câţiva tineri stau de vorbă, iar unul dintre ei recunoaşte că ar învăţa să bată stuful pe casă.
„Sunt şomer acum. Sunt ospătar de profesie şi vara am treabă, dar iarna nu. Caut o meserie cu care să supravieţuiesc. Nu am avut nicio ofertă pentru recoltat stuf sau bătut stuf pe acoperiş. Mi-ar plăcea să învăţ, dar depinde cu cât eşti recompensat”, a declarat Claudiu C., în vârstă de 20 de ani, din Jurilovca.
Un altul, Cristi V., în vârstă de 27 de ani, se laudă că a pescuit la copcă iarna asta, atunci când unele lacuri din complexul Razim-Sinoe au îngheţat.
„Am dat la ştiucă şi biban, dar n-am prins nimic. A venit vremea frumoasă şi s-a dezgheţat balta”, a povestit el.
Şi tinerelor le place pescuitul la copcă.
„Acum două ierni am prins gheaţă pe lac. Nu am avut niciodată frică să merg pe gheaţă. E o senzaţie foarte frumoasă să mergi kilometri pe gheaţă, să faci o copcă, să prinzi o ştiucă sau un bibănel gras e superb. Cu prietenii, mai făceam şi foc pe gheaţă, ca să ne încălzim”, a afirmat Ioana Bîrsei, în vârstă de 34 de ani.
Ea este învăţătoare, iar săptămâna viitoare va merge din nou la şcoală şi va preda simultan elevilor din două clase de a II-a şi a III-a.
„Este o provocare, clar, dar nu imposibil. E nevoie de foarte multă răbdare şi încă mă lupt cu distribuirea atenţiei şi a sarcinilor, dar chiar e o provocare care mă stimulează. Şi satisfacţia la final de semestru este mare când văd că am reuşit să predau materii diferite în acelaşi timp şi m-am şi făcut înţeleasă. Rezultatele elevilor reflectă faptul că mesajul a ajuns unde trebuie şi a fost şi înţeles, chiar dacă e fragmentat din cauza orelor simultane”, a mai spus învăţătoarea.
Tânăra este din Iaşi şi s-a stabilit în urmă cu câţiva ani în Jurilovca.
„Mi-e dor de pădure de când sunt aici, dar e singurul lucru care-mi lipseşte de acasă, în afară de familie. E frumos aici şi nu aş pleca niciodată. Am venit cu fratele meu în Jurilovca, în anul 2004, cu Cercetaşii României, şi ne-am îndrăgostit de zonă. Şase ani la rând am venit, în al doilea an mi-am cunoscut soţul, iar când am păşit pentru prima oară în Jurilovca le-am spus tuturor că eu aici mă mut. Şi asta am şi făcut. Pentru mine, aici e paradisul. Răsăritul la Doloşman şi apusul la Enisala trebuie neapărat văzute”, a afirmat tânăra din satul tulcean.
În opinia unor localnici, cetatea Argamum nu este valorificată la adevăratul ei potenţial.
„La…
=
DETALII LA SURSA
