Salvarea patrimoniului cultural subacvatic, în atenţia parlamentarilor Comisiei pentru UNESCO

Realizarea unui Program Naţional de Cercetare a patrimoniului cultural subacvatic, pregătirea specialiştilor care să investigheze vestigiile aflate sub apă, o mai bună colaborare cu Garda de coastă, dar şi cu alte instituţii abilitate, precum şi o serie de modificări legislative au fost principalele concluzii ale dezbaterii ”Conservarea patrimoniului cultural subacvatic, o nouă provocare pentru România”, organizată, la Sulina, de Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, în colaborare cu Direcţia Judeţeană pentru Cultură Tulcea şi Administraţia Rezervaţiei Biosferei ”Delta Dunării”.
O întâlnire necesară, în contextul în care România este semnatară şi deţine, pentru a doua oară consecutiv, funcţia de vicepreşedinte al Biroului a celei de cea de a 7-a Conferinţe a Părţilor ale Conventiei 2001 privind patrimoniul cultural subacvatic, sub egida UNESCO.
”Este nevoie de măsuri urgente, pentru a ne putea conforma, putem porni de la crearea, împreună cu Ministerul Educaţiei, a unei catedre sau măcar a unui curs specializat în investigarea, conservarea, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural subacvatic, în condiţiile în care România deţine un patrimoniu subacvatic important. Este nevoie de dotări şi de fonduri pentru a descoperi acest patrimoniu, dar şi de o protecţie crescută a artefactelor, pe fondul reapariţiei recente a fenomenelor de furturi de amfore, ancore sau fragmente din epave, provenind din mediul subacvatic, făcute de persoane particulare, echivalentul braconierilor arheologici de pe uscat”, a avertizat Iulian Vizauer, care reprezintă România în funcţia de vicepreşedinte al celei de cea de a 7-a Conferinţe a Părţilor la Convenţia privind patrimoniul cultural subacvatic (2001).
La eveniment au participat reprezentanţi ai Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, Institutului Naţional al Patrimoniului, Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, Gărzii de coastă, Agenţiei Naţionale a Resurselor Minerale (ANRM), ai autorităţilor locale.
”A fost o întâlnire foarte interesantă, la care noi, membri comisiei, am aflat lucruri interesante privind patrimoniul cultural subacvatic, despre care vorbim inclusiv în context UNESCO şi despre care la noi se ştie prea puţin. Este clar că Normele tehnice ale Convenţiei necesită detaliere în proceduri naţionale, că avem nevoie de completări legislative, de un punct de contact naţional cu rol tehnic, responsabil de colectarea datelor referitoare la patrimoniului cultural subacvatic, care să coordoneze toate instituţiile cu atribuţiuni în acest domeniu. Vom încerca, în următoarele luni, ca toate concluziile trase să se concretizeze”, a declarat Ionel Palăr, preşedintele Comisiei permanente comune pentru UNESCO.