Ortodocşii sărbătoresc vineri Izvorul Tămăduirii. Sărbătoarea îi este închinată Maicii Domnului şi este un eveniment marcat de tradiţii şi obiceiuri cu o puternică încărcătură spirituală. De Izvorul Tămăduirii, credincioşii veneau, de obicei, la biserică pentru a lua Agheasmă Mică.
Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii nu are o dată fixă, fiind prăznuită în vinerea din Săptămâna Luminată, adică vinerea care urmează după Paşte. În 2020, această sărbătoare e trecută în calendar pe 24 aprilie, potrivit crestinortodox.ro.
Istoria sărbătorii vine din timpul împăratului bizantin Leon I şi se referă la vindecarea unui orb de către Fecioara Maria. Maica Domnului l-a sfătuit pe împărat să-l ducă pe nefericit să se spele cu apa dintr-un izvor de lângă Constantinopol, pentru ca acesta să-şi poată recăpăta vederea. Ulterior, pe acel loc, împăratul Leon a ridicat o biserică, aceasta primind hramul „Izvorul Tămăduirii”.
Citeste siarticolele
Tradiţia spune că împăratul Leon (457 – 474), pe când era tânăr, încă neîncoronat, se plimba printr-o grădină din apropierea vechii cetăţii bizantine. Acolo ar fi întâlnit un bătrân orb, cu care a vorbit despre Dumnezeu şi Învierea Fiului Său. După un timp, bătrânul l-ar fi rugat pe împărat să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Tânărul Leon a căutat în jur un izvor, dar nu a găsit. În momentul acela, însă, Maica Domnului i-a spus: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi, luând cu mâini apă tulbure, potoleşte cu ea setea orbului şi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Aşa a găsit viitorul împărat un izvor din care a dat să bea orbului şi l-a spălat pe faţă. Apa l-a vindecat imediat pe orb, iar Leon a exclamat: „Maica Domnului, eşti aici! Te-am găsit”.
Tradiţia mai spune că împăratul a ridicat pe acel loc o biserică şi că Maica Domnului s-a arătat oamenilor vindecându-le suferinţele. Mai târziu, împăratul Justinian (526 – 575), suferind de o boală grea, a venit la acest izvor şi s-a vindecat. El a ridicat, drept mulţumire, o biserică, distrusă însă de turci în 1453. Rezistând tuturor vicisitudinilor, creştinescul izvor mai există şi astăzi la Constantinopol. Şi acum, mii de credincioşi vin la izvor pentru a primi ajutorul Maicii Domnului.
Ce fac ortodocşii de Izvorul Tămăduirii. Agheasma Mică
De Izvorul Tămăduirii, creştinii ortodocşi vin, în mod obişnuit, pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Agheasma Mică. Măsurile speciale impuse în anul 2020 pentru a împiedica răspândirea epidemiei de coronavirus constituie o excepţie. Apa sfinţită poate fi băută tot anul, pe stomacul gol, spre deosebire de Agheasma Mare, de la Bobotează, care poate fi băută timp de numai 8 zile.
În România există mai multe izvoare considerate ale tămăduirii, în jurul cărora, cu prilejul acestui praznic, mii şi mii de creştini vin să se împărtăşească din binefacerile apei sfinţite. Printre ele, izvorul de la Mănăstirea Dervent, Biserica Greacă din Brăila, Mănăstirea Ghighiu din judeţul Prahova, Mănăstirea Horăicioara din judeţul Neamţ sau Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă din judeţul Argeş.
Tradiţii şi obiceiuri populare de Izvorul Tămăduirii
În această zi, în unele zone ale ţării, adolescenţii fac legământul juvenil. Acest legământ se făcea, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care făceau jurământul respectiv: rostirea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului sau al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi dansul.
Persoanele legate se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii. Dupa încheierea solemnă a legământului, copiii şi apoi oamenii maturi îşi spuneau până la moarte surată, vere, fârtate ori verişoară şi se comportau ca adevărate rude de sânge: se sfătuiau în cele mai intime şi grele probleme ivite în viaţă, îşi împărtăşeau tainele, nu se căsătoreau cu sora sau cu fratele suratei ori fârtatului, se ajutau şi se apărau reciproc, până la sacrificiul suprem.
Din bătrâni se spune că în această zi este bine ca oamenii să se spele cu rouă şi să bea agheasmă, pentru a se feri de boli sau chiar pentru a se vindeca.
Tot în această zi se curăţau şi se sfinţeau fântânile şi se găseau izvoare noi. Credinţa spune că fântânile sfinţite de Izvorul Tămăduirii nu vor seca în perioadele fără ploi.
