Simpozion „140 de ani de presă românească în Dobrogea. Trecut, prezent și perspective“.

În perioada 21 – 22 iunie 2019, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și Filiala Dobrogea a Asociației Române de Istorie a Presei, în parteneriat cu Serviciul Județean Constanța al Arhivelor Naționale, Biblioteca Județeană „I.N. Roman” Constanța, Biblioteca Județeană „Panait Cerna” Tulcea și Centrul Cultural Județean „Teodor Burada” Constanța, organizează Simpozionul„140 de ani de presă românească în Dobrogea. Trecut, prezent și perspective“.

Manifestarea va marca nașterea la Tulcea a primului ziar de expresie românească din regiune, „Steaua Dobrogei” – 22 iunie 1879, dar și rolul important al presei regionale, ca factor civilizator al provinciei, în dezvoltarea conștiinței naționale și a coagulării comunităților locale.

În cadrul simpozionului va fi vernisată expoziția temporară„File din istoria presei dobrogene“,organizată de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța în colaborare cu Serviciul Județean Constanța al Arhivelor Naționale.

Simpozionul, gândit ca o evocare științifică a celor 140 de ani de presă românească în spațiul dobrogean, reunește specialiști în istorie, arhivistică, biblioteconomie, ziariști, profesori universitari, dar și studenți și doctoranzi ai Universității „Ovidius” Constanța.

În urmă cu cinci ani …

În anul 2014, când se împlineau 135 de ani de la apariţia primului număr din „Stéua Dobrogei”, sub semnătura profesorului Mihai Marinache, în cotidianul Obiectiv apărea sub titlul „135 de ani de la apariţia primei publicaţii româneşti în ţinutul dintre Dunăre şi Mare: Steaua Dobrogei (1879, Tulcea)” următorul text:

„Apariţia în iunie 1879 a primului organ de publicitate, „Stéua Dobrogei”, sub conducerea jurnalistului profesionist Basile Brănişteanu, a permis afirmarea, dezvoltarea rapidă şi maturizarea treptată a ziaristicii dobrogene. Publicaţie independentă, în intenţie, în fapt şi mai cu seamă în atitudine, „Stéua Dobrogei”, prin perso­nalitatea directorului Brănişteanu, deşi a întâmpinat numeroase obstacole, a fost considerată, pe bună dreptate, fondatoare a presei româneşti din Dobrogea. Experienţa publicistică a redactorului responsabil (1868-1869, Bacău, ziarul „Calausulu”; 1872-1873, Bolgrad, publicaţia „Echoul Bolgradului”) garantează activitatea desfă­şurată în perioada tulceană de către distinsul om de presă Brănişteanu (1879-1891, Tulcea, „Stéua Dobrogei”, cu întreruperi; 1886 „Monitorul Judeţului şi al Comunei Tulcea”), apreciat şi susţinut de confraţii de la publicaţiile din capitală şi din ţară.

Publicaţie – etalon pentru ziaristica tulceană a primului deceniu de la reintegrarea Dobrogei, „Stéua Dobrogei” a stârnit admiraţia presei centrale, a fost apreciată ca independentă şi citată permanent (de la articole de fond până la ştirile de moment).

Procesul de presă intentat directorului publicaţiei de către prefectul Paul Stătescu este în atenţia presei naţionale şi devine subiect de dezbatere în Parlament. Atitu­dinea fermă de apărător demn al libertăţii presei din partea gazetarului tulcean (luarea de poziţie responsabilă faţă de ordonanţa prefectului, care viza îngrădirea exprimării libere a presei) este susţinută de cei mai importanţi gazetari din marea presă românească a timpului.

Absenţa colecţiei din fondurile centrale (e un miracol că s-au păstrat cele două numere existente la Biblioteca Academiei, din 1879 şi 1883) ne-a determinat, pornind de la notaţiile ilustrului bibliograf al Dobrogei, Stan Greavu – Dunăre, să începem acţiunea migăloasă de identificare a surselor referitoare la publicaţia tulceană şi de extragere a materialelor existente. S-a conturat, astfel, o miniantologie „Stéua Dobrogei” , care ar putea permite cercetătorilor şi cititorilor pasionaţi să înţeleagă mai bine destinul unei publicaţii rare şi conduita exemplară a conducerii acesteia.

În lupta sistematică pentru combaterea corupţiei din administraţia tulceană şi pentru impunerea unei atitudini civice, demne, eroice şi altruiste în susţinerea adevărului, „Stéua Dobrogei” şi-a atras, de-a lungul vremii, numeroase duşmănii. Dispariţia gazetei (1891) şi moartea ziaristului (director de publicaţie şi patron de tipografie) în 1893 accen­tu­ează în anii următori intrarea într-un con de umbră şi de uitare nemeritată. După 1900 este ignorată în totalitate. Lucrările tematice prestigioase dedicate Dobrogei după primul război mondial amintesc în treacăt despre această publicaţie, repetând obositor date îndoielnice.

Încercarea noastră de a reconstitui şi a reconstrui o posibilă monografie „Stéua Dobrogei” conţine, în concepţia modelului imaginat, câteva fisuri. Detectabile la nivelul pereţilor şi acoperişului, acestea nu pot distruge structura ansamblului conturat şi realizat cu multă greutate.

Cercetarea va continua. Ma­terialele descoperite în alte publicaţii (centrale, re­gio­nale, judeţene) vor amplifica viziunea despre rolul şi locul „Stelei Dobrogei” în peisajul publicistic tulcean.

A scrie despre un timp fast al istoriei noastre (reve­nirea Dobrogei la patria mamă), a scoate din uitare fapte indispensabile înţelegerii spiritualităţii complexe a locului, a aduce în lumină caracterele unor personalităţi care au zidit şi consolidat tradiţiile româneşti în acest spaţiu binecuvântat, a pune într-o mai dreaptă cumpănă aspecte considerate definitive mai bine de un secol înseamnă a da un sens esenţial şi ideal actului publicistic.

Constantin N. Sarry, preşedinte al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din Dobrogea, conducător de publicaţii dobrogene şi scriitor talentat, prefaţând lucrarea lui Al. D. Demetriad despre istoricul presei româneşti în Dobrogea (Constanţa, 1934), atrăgea atenţia că în provincia noastră „multe au fost nesocotite, dar mai mult decât toate, ziaristica.

Dacă în pofida acestei vitregii, gazetăria dobrogeană a putut totuşi exista şi a men­ţine în slujba ei atâtea elemente preţioase, aceasta are a se datori exclusiv spiritului de jertfă al acelora, cari (…) au preferit cu toate acestea să n-o părăsească – credincioşi până la capăt ca şi apostolii lui Hristos.”

„Stéua Dobrogei” (1879 – …1891). Aceas­tă încercare de reconstituire monografică este mai mult decât o provocare. Rod al unei cercetări minuţioase, această lucrare se doreşte a fi un modest omagiu adus primei publicaţii româneşti apărute în Dobrogea  după revenirea provinciei în cadrul statal românesc în noiembrie 1878.

Păstrând proporţiile, conştienţi fiind de limitele impuse de excepţionala bogăţie şi varietate a materialului supus cercetării,  demersul nostru deschide seria studiilor cu caracter monografic dedicate presei tulcene până la primul război mondial.”