Două eleve de la Liceul Teoretic „Grigore Moisil” au fost premiate la secțiunea Poezie a celui mai mare concurs de arte pentru liceeni. Lucrările au fost selectate din peste 800 de creații înscrise în competiție.
Finaliștii celei de-a 16-a ediții a LicArt (Poezie și Fotografie) au petrecut o săptămână în Tabăra de Creație de la Palatul Mogoșoaia. Aici utilul s-a lăsat împletit cu plăcutul în numeroasele workshopuri, excursii tematice și concursuri interdisciplinare.
La finalul Taberei au fost anunțați și câștigătorii actualei ediții LicArt. Două tulcence au luat premii la Poezie: Irina Temneanu (Premiul I) și Ioana Iacob (Premiul III).
Marile Jurii la cele două secțiuni au fost formate din personalități marcante din domeniile respective: poeții Simona Popescu, Răzvan Țupa și criticul Paul Cernat, respectiv fotografii Vadim Ghirdă, Vlad Eftenie și Bogdan Panait.
La ediția a 16-a a LicArt s-au înscris 833 de liceeni la secțíunea Fotografie și 828 la Poezie. Valoarea totală a premiilor (neincluzând Tabăra) a fost de 12.000 de lei.
(Foto: LicArt, FB)
Poeziile câștigătoare:
perța 2016: parcă nu e pielea mea cea care mă cuprinde
Irina Temneanu
oasele ca niște copaci prăbușiți nu țin carnea
câmpul magnetic din jur atrage animale flămânde
în mine sunt doi oameni captivi care se zbat
diametral opuși doi dihori care-mi presează mâinile
care-mi iau plămânii în lăbuțele lor mici
calea ferată crestează coloana vertebrală
& indivizi triști care trăiesc în căpșor
fac chat împart meme expirate
răspunsuri mecanice la fiecare bătaie în masă
când stau pe o parte cu pisica la picioare
un sân strivindu-l pe celălalt & regretul
spune-i mamei să rămână
să-mi strângă umărul ca atunci
când eram copil & călcam gresia udă
o palmă după ceafă nesiguranța unor degete tremurânde
tvul blocat pe animal planet unde
un urs grizzly își mănâncă puii
nimic nu se oprește din învârtit // crimson
Ioana Iacob
puțin din seara cu aer rece &
toată lumea dormind pe bănci
dimineața
vine mai greu așa
palmer
bătaie ușoară în masă cât să miște ceva în
21st century schizoid man
nimic nu se oprește din învârtit
până nu ne culcăm
chiar și atunci mai plutește
în aer inerția
încet cât să aud doar eu
<i>hai să intrăm că e cam rece</i>
aici insectele se reflectă așa frumos pe
suprafața lucioasă ca ultimele lucruri
pe care ni le amintim fix în momentul
când creierașul îți zice să te culci puțin
/a fost o zi grea hai să dormi că așa treaz doare & când doare știi ce urmează după/
