Directorul Direcției Județene pentru Cultură Tulcea, Iulian Vizauer, va fi reprezentat al României în Biroul Reuniunii Statelor Membre a Convenției UNESCO 2001 asupra protecției patrimoniului cultural subacvatic, a anunțat azi, printr-un comunicat de presă, Ministerul Culturii și Identității Naționale.
,,România deține pentru încă doi ani, vicepreședinția Biroului Reuniunii Statelor Membre a Convenției UNESCO 2001 asupra protecției patrimoniului cultural subacvatic, după ce a deținut aceeași poziție în Biroul COP6 (cea de-a 6-a Conferință a Statelor Părți), pentru perioada iunie 2017 – iunie 2019.
Reprezentarea României pentru un alt mandat în această calitate este asigurată de domnul arheolog Iulian Vizauer, director al Direcției Județene pentru Cultură Tulcea.
Vicepreședinția țării noastre a fost anunțată în cadrul Conferinței Internaționale privind Protecția Patrimoniului Cultural Subacvatic care s-a desfășurat la Brest, Franța, în perioada 17-19 iunie 2019. De asemenea, în perioada 20-21 iunie 2019 are loc, la Paris, cea de-a 7-a Conferință a Statelor Părți (COP7) și cea de-a 10-a reuniune a Consiliului Consultativ Științific și Tehnic al Convenţiei UNESCO 2001 (STAB10).
Conferința Internațională privind Protecția Patrimoniului Cultural Subacvatic s-a concentrat pe ratificarea și punerea în aplicare a Convenției UNESCO 2001 de către statele membre. Mai mult, s-a discutat posibilitatea asumării unor noi măsuri pentru protecția patrimoniului subacvatic care este amenințat de activitatea industrială sau de exploatarea intensivă a resurselor.”, se arată în comunicatul de pe site-ul cultura.ro.
Convenţia UNESCO 2001 privind protejarea patrimoniului cultural subacvatic a fost acceptată de România prin Legea nr. 99 / 2007; prin neinvocarea art. 29 la data acceptării, Convenţia – inclusiv Normele care fac parte din aceasta – se aplică în apele teritoriale ale României, aşa cum sunt acestea definite de tratatele şi convenţiile internaţionale, şi în toate apele sale interioare. Strict tehnic, Convenţia este concordantă cu prevederile legislaţiei naţionale de profil (privind protejarea patrimoniului cultural naţional – monumente istorice şi patrimoniu arheologic, adoptată în anii 2000 şi 2001) cel puţin în ceea ce priveşte platforma continentală a Mării Negre aferentă teritoriului naţional – care este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice ca sit arheologic de grupă valorică A.
La data prezentei reuniuni de la Paris, Franța, un număr de 61 de state ratificaseră sau acceptaseră
Convenţia.
Conform regulilor de procedură (regulamentului Convenţiei), reuniunea Statelor Membre este singurul for de dezbatere şi decizie al Convenţiei; reuniunile se ţin odată la
doi ani, următoarea fiind programată pentru primăvara anului 2021.
Fiecare reuniune alege un Birou (1 preşedinte, 4 vicepreşedinţi, 1 raportor) al cărui mandat durează până la proxima reuniune.
Având un grad înalt de specializare, Convenţia este asistată de un Comitet
Consultativ Ştiinţific şi Tehnic (infra STAB) format din 12 membri – specialişti / experţi
în arheologie / arheologie subacvatică, gestiunea (protejarea) patrimoniului cultural sau drept internaţional – aleşi de plenul reuniunii dintre candidaţii avansaţi de Statele Membre. Mandatul membrilor STAB este de 4 ani (jumătate din mandate expiră la fiecare reuniune, astfel încât unul din punctele constante ale agendei întrunirilor Statelor Membre este alegerea a 6 noi membri STAB); alegerea membrilor se face în funcţie de următoarele criterii: justa repartizare / reprezentare şi rotaţie geografică (în grupurile ONU), pregătirea profesională, justul echilibru între numărul de femei şi bărbaţi.
Secretariatul Convenţiei colectează, centralizează şi diseminează datele şi
documentele referitoare la Convenţie, având un rol determinant în organizarea şi
funcţionarea acesteia.
România a fost aleasă să facă parte din Biroul celei de-a 7-a reuniune a Statelor
Membre, ca vicepreşedinte, din partea grupului II.
,,Ca stat membru, România are datoria să depună – mai mult ca până acum – eforturi
pentru implementarea prevederilor Convenţiei în ţară. Din această perspectivă,
propunem:
1. Manualul UNESCO privind (activităţile / acţiunile întreprinse) intervenţiile
asupra patrimoniului cultural subacvatic ar trebui tradus în limba română sub egida
Ministerului Culturii; scopul final este să avem o variantă electronică în limba română a Manualului care să fie postată, alături de variantele engleză şi franceză, pe site-ul Ministerului Culturii. Am solicitat deja Secretariatului Convenţiei să ne comunice procedura de urmat pentru atingerea acestui scop; vom comunica aceste detalii la momentul primirii răspunsului. Considerăm că acestea sunt concordante cu prevederile art. 20 şi 21 din Convenţie
2. Normele tehnice ale Convenţiei (parte a acesteia) necesită detaliere (prin OMC)
în proceduri naţionale privind autorizarea intervenţiilor asupra patrimoniului cultural
subacvatic în România – posibil responsabil Comisia Naţională de Arheologie (întrucât Normele impun prezentarea unui proiect ştiinţific unei comisii de specialitate prealabil oricărui gen de intervenţie asupra patrimoniului cultural subacvatic).
3. Crearea unui punct de contact naţional (cu rol tehnic) pe lângă CNA sau MCIN
responsabil cu: 1 colectarea datelor operaţionale şi tehnice referitoare la patrimoniului cultural subacvatic – Convenţia UNESCO; 2 relaţia cu ceilalţi posibili responsabili.
Considerăm că acestea sunt concordante cu prevederile art. 22 din Convenţie.
4. (în viitorul predictibil) Crearea unui Program Naţional de Cercetare a
patrimoniului cultural subacvatic – unul dintre scopurile acestuia ar trebui să fie
identificarea precisă şi perimetrarea zonelor purtătoare de vestigii arheologice
subacvatice – situri şi epave – în scopul protejării lor şi departajarea acestora de zonele care pot fi redate exploatării economice. Considerăm că acestea sunt concordante cu prevederile art. 21 şi 22 din Convenţie
5. (în viitorul predictibil) Crearea – împreună cu Ministerul Educaţiei – unei
catedre (sau, pentru început, măcar a unui curs) specializat/e în investigarea,
conservarea, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural subacvatic care să poată fi ulterior afiliată reţelei academice de profil UNESCO – UNITWIN; apreciem că un asemenea curs specializat ar putea fi creat – în marja autonomiei universitare – fie pe lângă Universitatea „Ovidius” Constanţa, fie pe lângă Academia Navală „Mircea cel Bătrân”. Considerăm că acestea sunt concordante cu prevederile art. 21 şi 22 din Convenţie.
6. Este de dorit o mai strânsă colaborare cu Ministerul de Interne – Garda de
Coastă în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional, inclusiv cel subacvatic
(ţinând cont şi de faptul că platforma continentală a Mării Negre aferentă teritoriului naţional este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice ca sit arheologic de grupă valorică
A) din următoarele motive:
– recrudescenţa recentă a „recuperărilor” de artefacte (amfore, ancore,
părţi/fragmente din epave, etc.) provenind din mediul subacvatic efectuate de persoane particulare – echivalentul „braconierilor arheologici” de pe uscat;
– capacitatea tehnică şi umană infinit superioară a Gărzii de Coastă pentru
intervenţii imediate şi punctuale în cazul încălcării prevederilor legale;
– posibilitatea informării directe a publicului interesat asupra obligaţiei respectării
prevederilor Convenţiei, în avizul de frontieră emis de această instituţie; în acest act ar trebui specificate expres: interdicţia de a preleva artefacte / bunuri care fac obiectul Convenţiei; interdicţia de a interveni asupra bunurilor care fac obiectul Convenţiei în absenţa unui proiect ştiinţific aprobat de autorităţile competente şi a unui / unei permis / autorizaţii emise de Ministerul Culturii în acest sens; interdicţia exprimată la art. 2, pct. 7 din Convenţie: „Patrimoniul cultural subacvatic nu poate face obiectul niciunui fel de exploatare comercială”.
Recomandarea noastră este ca modalitatea de colaborare să fie materializată într-un act adiţional la Protocolul / Acordul de colaborare interministerial existent (din anul 2001, reînnoit 2007). Recomandăm inserarea coordonatelor / parametrilor pentru elementele patrimoniului cultural subacvatic – situri şi epave – cunoscute sau intuite, ca anexe clasificate secret de serviciu, în actul adiţional mai sus propus – şi actualizarea acestora după necesităţi.
Considerăm că, în conformitate cu prevederile art. 7, art. 17 şi art. 18 din
Convenţie, atribuţiile şi responsabilităţile pot fi acordate prin HG.
7. Este de dorit o mai strânsă colaborare cu ANRM din perspectiva prevederilor
art. 10 din Convenţie, în legătură cu emiterea licenţelor şi permiselor de explorare şi exploatare resurse minerale (inclusiv notificarea tuturor operatorilor economici cu activităţi în aria de aplicabilitate a Convenţiei asupra obligaţiei respectării prevederilor acesteia şi a Normelor), în principal în corelaţie cu prevederile art. 3 din Ordinul Preşedintelui ANRM nr. 125 / 2011 şi cu Legea nr. 85 / 2003 (a minelor).
Considerăm că, în conformitate cu prevederile art. 8-16 din Convenţie, acest lucru se poate face prin HG.
8. Este de dorit o mai strânsă colaborare cu Ministerul Economiei, din perspectiva
prevederilor art. 10 din Convenţie (inclusiv notificarea tuturor operatorilor economici cu activităţi în aria de aplicabilitate a Convenţiei asupra obligaţiei respectării prevederilor acesteia şi a Normelor).
Considerăm că, în conformitate cu prevederile art. 8-16 din Convenţie, acest lucru se poate face prin HG.
9. Este de dorit o mai strânsă colaborare cu Ministerul Transporturilor şi
Autoritatea Navală (inclusiv notificarea tuturor transportatorilor maritimi şi fluviali care
activează – fie şi temporar – în România asupra obligaţiei respectării prevederilor
Convenţiei şi a Normelor).
Considerăm că, în conformitate cu prevederile art. 8-16 din Convenţie, acest lucru se poate face prin HG.
10. Credem că este necesară operaţionalizarea prezenţei MCIN în Comitetul pentru
amenajarea teritoriului maritim (reglementat prin OG nr. 18 / 2016); scopul final al acestei activităţi este identificarea precisă, perimetrarea şi reglementarea modului şi condiţiilor de intervenţie în zonelor purtătoare de vestigii arheologice subacvatice – situri şi epave – în scopul protejării lor şi departajarea acestora de zonele care pot fi
redate exploatării economice.
Extern
Ca membru în Biroul a 6 a reuniuni a Statelor Membre până în 2019, România are datoria să se consulte cu restul Statelor Membre din grupul din care face parte în speţele care ţin de aplicarea Convenţiei în perioada sa de mandat şi să promoveze Convenţia în vederea unor eventuale ratificări de către statele care încă nu au făcut-o.
În grupul II următoarele ţări au ratificat / acceptat Convenţia: Albania, Bosnia şi
Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Ungaria, Lituania, Muntenegru, România, Slovacia,
Slovenia, Ucraina.
În grupul II următoarele ţări nu au ratificat / acceptat Convenţia: Armenia,
Azerbaijan, Belarus, Republica Cehă, Estonia, Georgia, Letonia, Polonia, Federaţia Rusă, Serbia, FYROM.
11. Considerăm că noua calitate a României de membru în Biroul a 6 a reuniuni a Statelor Membre poate fi îndeplinită inclusiv prin încurajarea creşterii numărului de ratificări (unul dintre scopurile reuniunilor Statelor Membre); în acest sens, credem că poate fi utilă iniţierea unor schimburi de mesaje cu cele 11 state nemembre mai sus menţionate – fie între miniştrii culturii, fie prin canalele diplomatice – prin care România invită a fi luată în considerare posibilitatea de a ratifica sau de a accepta Convenţia UNESCO 2001 în scopul cunoaşterii şi protejării moştenirii culturalecomune – patrimoniul cultural subacvatic.” sunt obiectivele actualului mandat al României în această Comisie UNESCO.