Povestea dintre Salim Atema, o tânără din comuna Cumpăna, județul Constanța, și Regep Kemal Bairam, din Babadag, a început ca o relație obișnuită și s-a transformat într-un război purtat prin tribunale, parchete și la porțile unei case în care executorul nu găsește niciodată pe nimeni.
Din relația celor doi s-a născut, în martie 2025, băiețelul Salim Zeynur. După despărțirea părinților, copilul a rămas alături de tată, iar mama s-a adresat instanței pentru a-l putea lua la domiciliul său din Cumpăna.
Pe 28 aprilie 2026, Judecătoria Babadag i-a dat dreptate. Prin Sentința Civilă nr. 626, pronunțată în dosarul 19/179/2026, instanța a stabilit că minorul trebuie predat mamei și că domiciliul acestuia va fi la Salim Atema.
Au trecut însă aproape trei luni, iar copilul nu a ajuns la mamă. Sentința există, executarea a fost autorizată, executorul s-a prezentat în repetate rânduri la adresă, dar tatăl și minorul par să dispară de fiecare dată când legea ajunge la poartă.
Ultima încercare de punere în executare a hotărârii a avut loc miercuri, 8 iulie 2026. Executorul judecătoresc Adrian Șelaru a mers din nou la domiciliul lui Regep Kemal Bairam, însoțit de reprezentanți ai instituțiilor abilitate. Din nou, nici tatăl, nici copilul nu au fost găsiți.
O hotărâre clară, imposibil de executat
Pe 18 mai 2026, prin Încheierea nr. 660, Judecătoria Babadag a încuviințat executarea silită a sentinței. Dosarul a ajuns la Biroul Executorului Judecătoresc Adrian Șelaru, iar somațiile și celelalte acte au fost comunicate tatălui pe 25 mai și 2 iunie.
Din acel moment, executorul a început deplasările la domiciliul din Babadag. A mers însoțit de jandarmi, polițiști și reprezentanți ai instituțiilor implicate în protecția copilului. Unele dintre intervenții au durat aproape două ore.
De fiecare dată, rezultatul a fost identic: poarta, casa și absența.
„Dacă era acasă, copilul era predat pe loc. Dar nu l-am găsit”, declara Adrian Șelaru după una dintre primele deplasări.
Executorul consideră că minorul este ascuns și spune că, de regulă, tatăl ar pleca dimineața de la domiciliu împreună cu copilul. Nu există însă o confirmare că Regep Kemal Bairam ar fi informat dinainte despre deplasările executorului.
Cert este că, oricât de punctuală ar fi legea, tatăl nu pare să-i respecte programul.
Aici se vede și una dintre limitele procedurii. Polițiștii și jandarmii care îl însoțesc pe executor au rolul de a asigura ordinea și protecția acestuia la domiciliul indicat. Ei nu pot transforma executarea civilă într-o operațiune de căutare prin Babadag.
Nici executorul nu poate porni pe urmele tatălui, stradă cu stradă, și nu poate organiza acțiuni de forță.
„Jandarmii și poliția doar pe mine mă protejează când mă duc la domiciliul debitorului. Ei nu au atribuții să îl caute prin oraș”, explică Adrian Șelaru.
Cu alte cuvinte, executorul poate bate la ușă. Nu poate scotoci orașul până când găsește persoana care refuză să o deschidă.
Executorul a sesizat Parchetul și a cerut penalități
Pentru că hotărârea nu a fost respectată, Adrian Șelaru a folosit și celelalte instrumente pe care i le oferă legea.
Pe 8 iunie, acesta a depus la Judecătoria Babadag o cerere pentru aplicarea unor penalități civile împotriva lui Regep Kemal Bairam. Inițial, executorul solicitase ca instanța să stabilească o penalitate cuprinsă între 100 și 1.000 de lei pentru fiecare zi de întârziere.
Potrivit lui Adrian Șelaru, instanța a stabilit între timp penalități de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data comunicării hotărârii și până la predarea copilului.
Dacă obligația nu este executată timp de trei luni, instanța poate transforma penalitățile zilnice într-o sumă definitivă pe care tatăl va trebui să o plătească.
Problema este că penalitățile se adună în dosar, în timp ce copilul rămâne tot de negăsit.
Executorul a depus și un denunț penal împotriva tatălui, sesizând Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag. Acesta susține că Regep Kemal Bairam împiedică executarea hotărârii și refuză să comunice locul în care se află minorul.
Tatăl ar fi fost audiat în dosarul penal, însă nici acest demers nu a dus, până acum, la predarea copilului.
„Am făcut plângerea penală, am făcut denunțul și m-am adresat instanței pentru penalități. Pentru mine este frustrant, dar sunt legat de mâini și de picioare. Legea nu îmi permite să pun mâna pe el și să îl iau fizic”, spune executorul judecătoresc.
Familia maternă nu îi reproșează executorului lipsa unui rezultat. Bunicii copilului spun că Adrian Șelaru, polițiștii, jandarmii și reprezentanții Protecției Copilului au făcut demersurile legale și au venit de fiecare dată când a fost nevoie.
„Nu pot să-mi explic cum este posibil ca o hotărâre definitivă a instanței să nu poată fi pusă în aplicare de aproape trei luni. Cine îi ține pe aceștia în brațe? Tatăl și copilul locuiesc la aceeași adresă, în Babadag, dar, când apar jandarmii și executorul, nu mai sunt acasă”, spune bunicul matern.
Întrebarea sa exprimă suspiciunea și revolta familiei, fără ca aceasta să poată demonstra, până în prezent, că tatăl ar fi avertizat înaintea intervențiilor sau că ar beneficia de protecția cuiva.
Pentru rudele din Cumpăna, coincidențele au devenit însă greu de digerat. Tatăl și copilul sunt, potrivit familiei, văzuți și cunoscuți în comunitate. Când executorul vine să pună în aplicare sentința, locuința este însă goală.
„Toată lumea și-a făcut treaba. Problema este că nu era nimeni. Nimeni nu știa unde este copilul”, mai spune bunicul. Familia susține că Salim Atema nu și-a mai văzut fiul de luni de zile.
Cazul a ajuns astfel într-un punct care pune o întrebare incomodă nu doar pentru familia din Cumpăna, ci și pentru instituțiile statului.
Ce valoare practică mai are o hotărâre judecătorească atunci când persoana obligată să o respecte poate evita la nesfârșit întâlnirea cu executorul?
În acte, lucrurile sunt limpezi. Instanța a stabilit unde trebuie să locuiască minorul. Executarea a fost încuviințată. Somațiile au fost comunicate. Executorul a mers la domiciliu, a cerut sprijinul forțelor de ordine, a obținut penalități și a sesizat Parchetul.
Jandarmii au venit. Polițiștii au venit. Executorul a venit.
Tatăl nu.
Iar între Babadag și Cumpăna, o mamă continuă să aștepte copilul pe care instanța i l-a încredințat. Deocamdată, sentința a reușit să parcurgă drumul dintre sala de judecată și dosarul executorului, dar nu și ultimii câțiva metri până dincolo de poarta casei.
Până la publicarea articolului, Regep Kemal Bairam nu a transmis redacției un punct de vedere privind noile încercări de executare și acuzațiile formulate de familia maternă și de executor. Eventuala răspundere penală poate fi stabilită numai de organele judiciare competente.
