Pe strada Gloriei nr. 12, în centrul vechi al Tulcei, se ridică – sau, mai exact, încă mai rezistă – o clădire pe care aproape orice tulcean o cunoaște: Casa Teodorof, numită de generații întregi „Cireșica”.
Este una dintre acele case care nu apar doar în arhive sau pe listele de monumente istorice, ci și în memoria colectivă a orașului. O clădire care a văzut imperii, războaie, comunism și tranziția post-1989.
Paradoxal însă, tocmai în perioada în care există legi de protecție a patrimoniului, această casă a ajuns să se degradeze dramatic, trecând din proprietar în proprietar, fără ca statul român sau administrațiile locale să intervină decisiv pentru salvarea ei.
O clădire cu o istorie care începe în secolul XIX
Casa de pe strada Gloriei este cunoscută oficial drept „Fosta Fabrică de mezeluri Teodorof – Cireșica”, monument istoric clasat, datat în forma actuală în jurul anului 1913.
Istoria ei însă este mai veche.
În 1879, clădirea a găzduit Consulatul Otoman din Tulcea, iar aici a locuit Paul Naum Efendi, considerat primul consul otoman al orașului.
La începutul secolului XX, consulatul a fost administrat de Dimitraki Teododosyadi Efendi, cel care ar fi coordonat refacerea radicală a clădirii și realizarea fațadei eclectice – o combinație rară de elemente neoclasice, baroce și orientale.
Astfel a apărut imaginea arhitecturală pe care o recunoaștem și astăzi, chiar dacă timpul a mușcat din ea.
Proprietarii de-a lungul timpului
Istoria acestei case poate fi urmărită și prin proprietarii ei.
După perioada consulatului, clădirea a trecut prin mai multe mâini. Printre ultimii proprietari privați din perioada interbelică este menționată Fany Ellman, înainte ca imobilul să fie confiscat de stat.
După naționalizarea comunistă, clădirea a fost atribuită Societății Anonime Române „Praga”, implicată în producția de mezeluri și conserve din carne.
În 1948, regimul comunist a naționalizat complet imobilul, iar un an mai târziu acesta a fost transformat într-o cârciumă de cartier, cunoscută de tulceni sub numele de „Cireșica”.
După 1989, clădirea a intrat în circuitul privatizărilor. A fost folosită de o firmă de reparații frigorifice și ulterior vândută chiriașului pentru aproximativ 150.000 de lei.
De aici începe perioada cea mai confuză a istoriei sale recente.
Ion Luchian – tentativa de salvare blocată de realități juridice
La finalul anului 2020, casa a fost cumpărată de Ion Luchian, om de afaceri din Tulcea.
Acesta a declarat public că intenția sa era să salveze și să restaureze monumentul, chiar dacă inițial nu cunoștea întreaga istorie a clădirii.
Primăria Tulcea a emis în februarie 2021 o autorizație pentru intervenții de urgență asupra imobilului, acordată societății Allegro SRL.
Totul părea să meargă în direcția bună.
Însă realitatea juridică a blocat proiectul.
Casa este lipită de alte clădiri, iar restaurarea corectă necesita acces din curțile vecine și demolarea unor anexe construite lângă zidurile monumentului. Proprietarii acelor construcții au refuzat accesul sau intervenția.
Pentru a forța situația ar fi fost necesare procese lungi și costisitoare, cu rezultat incert.
În aceste condiții, Ion Luchian a renunțat la proiect și a vândut imobilul în 2022 unei firme din județul Iași.
Monumentul pe care statul nu l-a cumpărat
Poate cea mai importantă problemă a acestei povești nu ține de proprietarii privați, ci de statul român.
Legea monumentelor istorice prevede un mecanism clar:
atunci când un monument istoric este scos la vânzare, statul sau autoritățile locale au drept de preemțiune, adică prioritate la cumpărare.
În cazul Casei Teodorof, acest drept ar fi putut fi exercitat de Direcția Județeană pentru Cultură Tulcea, Consiliul Județean sau Primăria Tulcea.
Potrivit datelor oficiale, imobilul s-a aflat în proprietatea municipiului până în 2007, iar ulterior a fost vândut.
Mai mult, autoritățile ar fi avut posibilitatea legală de a cumpăra clădirea în anii 2009, 2012, 2020 și 2022, prin exercitarea dreptului de preemțiune.
Niciuna dintre aceste ocazii nu a fost valorificată.
Cu alte cuvinte, statul a avut șansa să readucă monumentul în patrimoniul public – și nu a făcut-o.
Proprietarii actuali: Ion și Sena Popescu
În martie 2025, Casa Teodorof a fost cumpărată de Mednews Investment SRL, firmă deținută de soții Ion Popescu și Sena Popescu, ambii reputați medici tulceni.
Noul proprietar a declarat că dorește:
- consolidarea clădirii
- demolarea anexelor care o „parazitează”
- transformarea imobilului într-un spațiu cultural-turistic, cu elemente care să amintească de trecutul de consulat otoman.
”Vrem să facem ceva frumos acolo. Eu provin dintr-o familie cu rădăcini musulmane și vreau să întorc comunității mele un crâmpei de istorie. Acolo a fost primul consulat turcesc..La parterul acestei case vreau să amenajez un spațiu cultural..Nu știu acum exact ce va fi..Biblioteca, expozitie, ..văd eu. La etaj, poate un apart -hotel cu 2-3 camere cochete..Există un proiect foarte frumos, pe care vreau sa-l păstrez, așa cum a fost gândit de fostul proprietar. Voi cere și sprijinul Comunității turco- tătare de aici, din Tulcea , și Consulatului turc de la Constanța” – ne-a declarat Sena Popescu
Documentația pentru restaurare ar urma să înceapă în 2026, proces care poate dura mai mult de un an.
Adevărata problemă: lipsa unei politici de salvare a patrimoniului
Privind înapoi, este greu să nu observăm paradoxul.
Casa Teodorof nu a fost distrusă de războaie, nu a dispărut în perioada comunistă și nici în anii grei ai tranziției.
Dar în ultimele decenii a fost lăsată să se degradeze într-un vid administrativ, în care proprietarii privați încearcă – cu bună credință – să facă ceva, iar statul asistă de pe margine.
Adevărata întrebare nu este dacă ultimii proprietari vor reuși sau nu să o salveze.
Întrebarea reală este alta:
cum se face că un monument istoric atât de important pentru identitatea orașului Tulcea a fost lăsat, ani la rând, să depindă exclusiv de inițiative private, în timp ce statul și administrațiile locale au refuzat să-și exercite dreptul legal de a-l salva?
Pentru că, în cele din urmă, Casa „Cireșica” nu aparține doar celor care o cumpără.
Ea aparține istoriei Tulcei.
