Într-un oraș izolat, unde orice urgență medicală implică o cursă contra cronometru pe apă, lipsa unui spital nu este doar o neglijență administrativă. Este o problemă de viață și de moarte. La 14 ani de la închiderea Spitalului Orășenesc Sulina, o asociație civică încearcă să repare ceea ce a fost, pentru mulți, o greșeală politică cu efecte tragice.
Asociația „Sănătatea ta contează” a lansat o inițiativă publică ce vizează reînființarea unui spital în Sulina – fie în forma unei unități medicale complete, fie printr-un centru multifuncțional adaptat specificului local: ambulanță navală, heliport funcțional, spitalizare de zi și gărzi permanente. Campania include o strângere de semnături, căutarea de finanțare din surse europene și apeluri directe către autoritățile centrale și locale.
Spitalul din Sulina a fost înființat în 1857 de Comisia Europeană a Dunării și a funcționat neîntrerupt până în 2011. Atunci, guvernul PDL, în frunte cu premierul Emil Boc și ministrul sănătății Attila Cseke, a decis închiderea sa în cadrul unei reforme controversate, menite să „optimizeze” sistemul medical. S-a invocat lipsa personalului și performanța slabă. În realitate, era vorba de o unitate medicală subfinanțată, neglijată ani la rând, într-o zonă greu accesibilă, dar strategică.
De atunci, comunitatea din Sulina – și miile de turiști care tranzitează anual zona – s-au bazat pe improvizație. Cazurile grave sunt trimise cu barca spre Tulcea, în funcție de starea vremii. În 2020, o femeie însărcinată a murit în timpul transferului. Alte cazuri de AVC, infarct sau traumatisme au fost tratate târziu, din lipsa unui serviciu medical complet în oraș.
În prezent, Sulina are doar două cabinete de medic de familie, doi specialiști, o secție externă de urgență, un laborator și o ambulanță privată. Nicio secție ATI, niciun medic de gardă permanent, nicio garanție că, într-o urgență reală, cineva va putea interveni la timp.
Inițiativa „Sănătatea ta contează” readuce în discuție nu doar nevoia urgentă de servicii medicale, ci și obligațiile internaționale ale României. Conform Convenției de la Belgrad și Codului Sanitar Internațional, statul trebuie să asigure infrastructură medicală în porturile maritime. Sulina este un astfel de port. Și totuși, de 14 ani, statul tace.
Într-o țară în care sănătatea e tot mai des invocată în campanii electorale, dar prea rar transformată în politică publică reală, cazul Sulina devine simbolic. O comunitate izolată, ignorată sistematic, dar care refuză să renunțe. Prin această inițiativă, locuitorii și activiștii nu cer favoruri. Cer ceva fundamental: dreptul la sănătate.
