Incendiul de pe nava turcească Orinda, încărcată cu 4.000 de tone de gaz lichefiat, lovită de o dronă Shahed în portul ucrainean Izmail, a dus la două reacții total diferite. România a mutat oamenii din Plauru la adăpost, temându-se de un scenariu exploziv. Ucraina, aflată la câteva sute de metri de același incendiu, insistă că populația nu trebuie evacuată. Această disonanță ridică o întrebare firească: vedem două analize tehnice diferite sau două filosofii de stat complet opuse?
Ce spun jurnaliștii și autoritățile ucrainene: risc există, dar nu justifică evacuarea
Presa locală din Izmail repetă același mesaj prezentat de autoritățile ucrainene: incendiul afectează mai ales echipamentele de pompare, echipajul format din 16 oameni a fost evacuat fără răniți, iar pompierii, împreună cu echipe robotizate, lucrează non-stop la fața locului.
Izmail.City explică situația punctual
Publicația afirmă că România a evacuat 15 oameni din Plauru din cauza „riscului crescut de explozie”. În același timp însă, pe malul ucrainean nu se consideră necesară evacuarea. Ei citează poziția oficială astfel:
„За інформацією місцевих органів влади, підстав для евакуації населення наразі немає.”
Traducere: „Potrivit autorităților locale, deocamdată nu există temei pentru evacuarea populației.”
Jurnaliștii aduc și opiniile unor experți care punctează că detonarea simultană a tuturor celor 4.000 de tone de gaz lichefiat ar echivala cu 40–50 kilotone TNT, adică puterea unei ogive nucleare mici. Dar aceiași specialiști consideră scenariul „practic ireal”.
Varianta realistă ar fi un incendiu major, cu o zonă de afectare de aproximativ 1 kilometru.
Ukrainian Shipping Magazine (USM) oferă aceeași concluzie
USM citează Administrația Porturilor Maritime din Ucraina:
„Ситуація перебуває під постійним контролем… за інформацією місцевих органів влади, підстав для евакуації населення наразі немає.”
Traducere: „Situația se află sub control permanent… iar, potrivit autorităților locale, nu există motive pentru evacuarea populației.”
Agenția UNN repetă formula oficială
UNN, într-un material în engleză, prezintă identic poziția autorităților: există un sediu operativ condus de administrația militară a raionului Izmail, pompierii sunt la locul incendiului, dar evacuarea nu este necesară.
Toate aceste publicații transmit același mesaj: risc serios, dar gestionabil. Nu apare niciun semnal că Izmail ar trebui evacuat.
Atunci de ce evacuează România și nu evacuează Ucraina?
Aici se vede fisura dintre cele două abordări.
1. Diferențe tehnice și geografice
Nava arde într-o zonă a portului aflată relativ departe de cartierele locuite din Izmail. În scenariul probabil al unei explozii parțiale sau al unui jet de foc, zona afectată ar fi de maximum 1 kilometru. O mare parte din acest cerc riscant cade, de fapt, pe apă și spre partea română, nu spre centrul Izmailului.
Asta nu înseamnă că incendiul e „safe”. Doar că impactul direct asupra ucrainenilor este considerat mai mic.
2. Diferențe de cultură instituțională
România, stat NATO și UE, funcționează cu principiul „zero risc pentru populație”. Dacă există un posibil pericol, oricât de mic, evacuarea câtorva zeci de oameni e o decizie simplă și fără costuri majore.
Pe scurt: România evacuează pentru că poate.
3. Ucraina, în plin război, nu își permite evacuări frecvente
Izmailul a fost atacat de zeci de ori. Dacă autoritățile ar evacua orașul la fiecare incendiu sau lovitură asupra portului, populația ar trăi permanent în deplasare. Evacuările în masă au un cost social, economic și psihologic uriaș. Pentru Ucraina, mesajul politic este clar:
Rezistăm. Nu fugim la fiecare atac.
Decizia de a nu evacua este în linie cu această strategie.
Este oportună evacuarea?
Răspunsul este dublu:
- Pentru România, da. Din perspectiva unui stat care nu este în război, care are standarde foarte ridicate de protecție civilă și care are doar câteva zeci de oameni în zonă, evacuarea este logică și justificată.
- Pentru Ucraina, decizia de a nu evacua este coerentă cu evaluarea tehnică și, mai ales, cu realitatea războiului: riscul asupra populației locale este considerabil redus, distanța până la zonele rezidențiale este semnificativă, iar menținerea calmului și a continuității vieții civile este o prioritate.
*****
Nu vorbim despre neglijență de o parte și panică de cealaltă. Vorbim despre două contexte total diferite.
România aplică o logică strict preventivă.
Ucraina aplică o logică de război, în care evacuările sunt folosite doar când pericolul este clar, direct și imediat.
Incendiul de pe Orinda rămâne un risc tehnic real, dar nu unul care să justifice, în ochii autorităților ucrainene, evacuarea orașului Izmail. Iar această diferență majoră de reacție scoate la suprafață două lumi care se privesc peste Dunăre și interpretează același pericol prin lentile complet diferite
ULTIMA ORA– Cei 231 de locuitori evacuați se întorc acasă. Vezi aici.
Foto- usm.media Ucraina
