Ora de Sibiu relatează că temperatura medie zilnică a suprafeței oceanelor a atins un nou record, ajungând la 21,1 grade Celsius pe 22 august, potrivit datelor Copernicus Climate Change Service, citate de Mediafax.
Această valoare este cea mai ridicată din seria de date care începe în 1979 și depășește precedentul record de 21,09 grade Celsius, înregistrat în martie 2024. Recordul coincide cu dezvoltarea unui episod El Niño în Pacificul tropical.
Momentul atingerii noului record este neobișnuit, pentru că temperatura medie a suprafeței oceanelor ajunge, de regulă, la maxim anual în lunile martie-aprilie, nu în august.
Oceanele absorb cea mai mare parte a surplusului de căldură din sistemul climatic, iar această încălzire poate genera valuri de căldură marină, afecta ecosistemele și intensifica fenomenele meteorologice extreme.
desprinderi masive de gheață
Pe 4 august, aproximativ 76 de kilometri pătrați din limba plutitoare a ghețarului Petermann, din nord-vestul Groenlandei, s-au desprins în Oceanul Arctic.
Observațiile sateliților Copernicus Sentinel-1 arată că aceasta este cea mai mare pierdere de gheață plutitoare suferită de Petermann după 2012 și cel mai important fenomen de desprindere de gheață observat în Arctica după 2020. Grosimea gheții în zona respectivă poate ajunge la 150 de metri.
Autoritatea Națională pentru Cercetare analizează aceste transformări în legătură cu stabilitatea circulației meridionale de răsturnare din Atlantic (AMOC). Un studiu publicat în Nature Climate Change, citat de instituție, arată că stabilitatea acestui sistem depinde atât de amploarea încălzirii globale, cât și de rapiditatea cu care aceasta are loc; o creștere accelerată a temperaturilor ar putea împinge sistemul către un prag critic la temperaturi mai scăzute decât în cazul unei încălziri lente.
date românești pentru paleoclimatologie
România contribuie la cercetarea acestor mecanisme prin activitatea Institutului de Speologie „Emil Racoviță” al Academiei Române. Cercetători precum Silviu Constantin și Virgil Drăgușin folosesc stalagmite din peșterile Carpaților pentru a reconstitui evoluția climei nord-atlantice din ultimele mii sau zeci de mii de ani.
Arhiva climatică din Peștera Cloșani este un exemplu citat, oferind informații despre schimbările climei și circulației atmosferice din trecutul Europei de Est și al Atlanticului de Nord.
Autoritatea subliniază că datele provenite din sateliți, măsurătorile oceanice și arhivele naturale precum stalagmitele indică, din perspective diferite, o transformare climatică ale cărei efecte se acumulează în timp.