Vești „de angajare” mai puțin obișnuite vin dinspre Episcopia Tulcii, unde nu se caută IT-iști, nici contabili, ci… un preot paroh cu acte în regulă, răbdare de fier și, de preferat, familie pregătită pentru viața la sat.
Postul disponibil este la Parohia Plopu, în Protopopiatul Tulcea, o comunitate rurală de gradul II, cu aproximativ 100 de familii de credincioși ortodocși și o biserică nouă, aflată încă „în șantier de pictură” – semn că viitorul paroh nu va avea doar grijă de suflete, ci și de ultimele retușuri artistice.
Concursul se desfășoară într-un interval clar delimitat – între 1 mai și 1 iunie 2026 – suficient timp pentru ca doritorii să-și pună ordine în… dosare. Iar aici începe adevărata provocare.
Candidații trebuie să demonstreze nu doar vocație, ci și o organizare impecabilă: cerere oficială către chiriarh, CV, acte personale (de la buletin la certificat de botez), dovada vechimii în muncă, dar și un capitol consistent dedicat vieții de familie. Sunt necesare inclusiv certificatele de botez ale soției și copiilor, plus o declarație că întreaga familie este dispusă să se mute în parohie – o mutare nu doar spirituală, ci și geografică.
La capitolul studii, lista e la fel de riguroasă: diplome de bacalaureat, licență, eventual master sau doctorat, foaie matricolă și un raport de activitate care să convingă că viitorul preot nu vine doar cu har, ci și cu experiență.
Dosarul final trebuie să fie „cu opis”, numerotat și complet, pregătit pentru a ajunge la Secretariatul Centrului Eparhial – un adevărat test de răbdare și atenție la detalii.
Anunțul este semnat de Episcopul Tulcii, Visarion, și vine ca o invitație serioasă, dar cu accente aproape… corporatiste: criterii clare, documentație stufoasă și o „ofertă de job” care include comunitate, responsabilitate și, nu în ultimul rând, o biserică în plină transformare.
Pe scurt, nu e doar o slujbă, ci o misiune completă. Iar pentru cine crede că are chemarea , nu doar ”trimiterea”– și toate copiile necesare – termenul limită se apropie.
