Colonelul în rezervă Ion Vasile Banu, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, a murit la vârsta de 107 ani.
Anunțul decesului a fost făcut public pe Facebook de nepoata sa, care a transmis un mesaj de condoleanțe și a vorbit despre o viață dedicată țării.
Cu doar câteva săptămâni înainte de deces, pe 1 decembrie 2025, cu prilejul Zilei Naționale a României, Ion Vasile Banu a fost decorat de președintele Nicușor Dan cu Ordinul Virtutea Militară în grad de Cavaler. Șeful statului a descris atunci gestul ca fiind unul simbolic, dedicat întregii generații de militari care au luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial.
Moștenirea
„La 107 ani, domnul Ion Vasile Banu reprezintă esenţa a ceea ce înseamnă dragostea de ţară. Este un gest simbolic prin care aducem un omagiu întregii generaţii de eroi care au scris cu sângele lor destinul ţării noastre”, a transmis președintele Nicușor Dan. Acesta a subliniat curajul, sacrificiul și devotamentul veteranului, precum și implicarea sa civică după încheierea războiului, afirmând că România rămâne datoare să îi cinstească pe cei care au luptat pentru idealurile de libertate.
Controversele
Decorarea a fost însă puternic contestată în spațiul public, pe fondul trecutului militar al lui Ion Vasile Banu. Criticii deciziei prezidențiale au atras atenția asupra faptului că unitățile în care a activat acesta au fost implicate în crime de război și în Holocaust, inclusiv în Pogromul de la Iași și Masacrul de la Odessa, în timpul regimului condus de mareșalul Ion Antonescu.
Biografie
Ion Vasile Banu s-a născut la 1 august 1918, în comuna Glodeni, județul Dâmbovița. A fost încorporat în Armata României în anul 1939, la vârsta de 21 de ani, și a servit în Regimentul 89 Infanterie din Brașov, parte a Diviziei 13 Infanterie. A participat la campania din 1941 pe Frontul de Est, inițial pentru recucerirea Basarabiei, apoi în zona Odessa.
În toamna anului 1942, regimentul său a fost dislocat la Cotul Donului, una dintre cele mai sângeroase confruntări ale frontului de răsărit. În primăvara anului 1944, a luptat pe frontul de apărare al Moldovei, în bătăliile din zona Văii Tazlăului și Colindelor Racovei. A fost lăsat la vatră în mai 1945, cu gradul de locotenent-major.
Moartea sa redeschide o dezbatere sensibilă în societatea românească privind memoria istorică, responsabilitatea individuală și modul în care statul român își onorează veteranii celui de-Al Doilea Război Mondial.