Un conflict salarial cu potențial exploziv, care scoate la iveală tensiunile din sistemul public, intră într-o nouă fază. Sindicatul Național „Forța Legii”, alături de patru angajate ale Direcției de Sănătate Publică Tulcea, a declarat recurs împotriva deciziei prin care Tribunalul Tulcea le-a respins cererea de egalizare a salariilor.
Dosarul a fost înregistrat pe 14 ianuarie 2026, pe rolul Curtea de Apel Constanța, Secția de contencios administrativ și fiscal, sub numărul 1129/88/2024, având ca obiect drepturi bănești. Deocamdată, instanța nu a stabilit un termen de judecată.
Ce a decis Tribunalul Tulcea
În primă instanță, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de Tertișcu Vasilica, Frînculeț Daniela, Alistrat Mihaela și Albulescu Veronica, angajate ale Direcția de Sănătate Publică Tulcea și membre ale Sindicatului Național „Forța Legii”.
Hotărârea nr. 1226/2025, pronunțată la 21 noiembrie 2025, a stabilit că salariile acestora au fost calculate legal și că nu se poate vorbi despre o discriminare salarială în sensul Legii-cadru nr. 153/2017.
Ce au cerut reclamantele
Potrivit datelor publicate de ReJust.ro, reclamantele au solicitat:
- stabilirea salariului de bază la nivelul maxim aflat în plată pentru funcții similare;
- raportarea la salariile existente în cadrul Casa Națională de Asigurări de Sănătate;
- recalcularea și plata diferențelor salariale începând cu ianuarie 2024, cu actualizare la inflație și dobândă penalizatoare.
Acestea au invocat principiile egalității și nediscriminării, jurisprudența Curții Constituționale și Decizia ÎCCJ nr. 80/2023, susținând că desfășoară activități similare cu funcționari publici din alte instituții mai bine plătite.
Poziția DSP Tulcea: „nu vorbim despre aceleași meserii”
Conducerea DSP Tulcea a susținut constant că solicitarea este lipsită de temei legal. Potrivit declarației oferite de Carmen Caloianu,directorul DSP Tulcea diferența esențială ține de structura profesională a instituțiilor comparate.
Directorul DSP a explicat că, spre deosebire de casele de asigurări de sănătate – unde personalul este format exclusiv din funcționari publici, în principal economiști și juriști – direcțiile de sănătate publică au preponderent personal medical și contractual: biologi, chimiști, asistenți medicali. Din această perspectivă, vorbim despre familii ocupaționale diferite, cu regimuri juridice distincte, ceea ce face imposibilă alinierea salariilor între cele două tipuri de instituții.
Această poziție a fost comunicată, potrivit conducerii DSP, încă de la debutul demersului, inclusiv liderilor sindicali.
De ce a respins instanța acțiunea
Tribunalul a reținut că egalizarea salariilor la nivel maxim este posibilă doar în cadrul aceleiași familii ocupaționale și sub același ordonator de credite. Or, DSP-urile și CNAS sunt instituții diferite, cu:
- atribuții distincte,
- surse de finanțare diferite,
- regim juridic și subordonare separate.
În aceste condiții, judecătorii au concluzionat că nu există discriminare salarială, iar salariile reclamantelor au fost stabilite conform actelor normative în vigoare.
Miza recursului
Recursul aflat acum pe masa Curții de Apel Constanța nu este doar despre patru salarii, ci despre limitele egalizării salariale în sectorul public. O eventuală schimbare de jurisprudență ar putea deschide drumul unor acțiuni similare la nivel național.
Până atunci, conflictul rămâne un exemplu grăitor despre cum legea salarizării unitare continuă să genereze nervi, procese și așteptări mari într-un sistem deja tensionat.
Surse primare: Portal Just; ReJust.ro; Hotărârea Tribunalului Tulcea nr. 1226/2025;
