În Delta Dunării, echilibrul fragil dintre sălbăticie și activitatea umană este pus tot mai des la încercare de un prădător extrem de adaptabil. Șacalul auriu nu mai este o prezență discretă, ci o specie bine instalată, cu efective consistente și o răspândire aproape completă în rezervație, arată cele mai recente date oficiale.
Potrivit unei informări transmise Prefectului, Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării estimează că, între septembrie 2024 și iulie 2025, populația de șacali aurii din perimetrul rezervației a ajuns la 1.409 indivizi. Evaluările de teren indică însă diferențe clare între zone, cu unele perimetre devenite adevărate nuclee ale speciei.
Cele mai mari efective sunt semnalate în Stipoc (70 de șacali) și Crișan (65), urmate de Sfântu Gheorghe, Mila 23, Cardon și Sulina, fiecare cu aproximativ 60 de exemplare. În Dranov au fost estimați 58 de șacali, iar în Lumina și Partizani, câte 55. Zone precum Ivancea (53), Jilțenii (53), Heracleea (52), Sinoe (51) sau Uzlina și Popina (câte 50) confirmă o distribuție largă și uniformă.
Chiar și perimetrele considerate mai puțin favorabile găzduiesc zeci de exemplare: Somova și Ceamurlia – câte 45, Păpădia și Tatanir – câte 40, iar Matița, cu 15 șacali, rămâne una dintre puținele zone cu o presiune mai redusă.
Prădătorul care profită de schimbările climatice
Succesul șacalului auriu nu este întâmplător. Omnivor și oportunist, el trăiește la limita dintre sălbăticie și activitatea umană, profitând de lipsa prădătorilor mari, de iernile tot mai blânde și de peisajul rural fragmentat. Aproape 40% din hrană provine din resturi de animale, gunoaie sau animale mici, ceea ce îl aduce frecvent în apropierea fermelor și a satelor.
De la apariție rară la prezență dominantă
Deși astăzi pare omniprezent, șacalul auriu nu a fost mereu parte vizibilă a Deltei. Mult timp a fost considerat o apariție accidentală, deși fosilele arată că specia a existat pe teritoriul României încă din glaciațiunea Würm. Abia din anii ’70–’80, odată cu observațiile din Niculițel, Caraorman și Delta propriu-zisă, șacalul începe să se stabilească definitiv. De atunci, populația a crescut constant, iar în ultimii ani exploziv.
Între protecție și control: o decizie dificilă
Creșterea efectivelor nu mai este doar o problemă teoretică. Fermierii reclamă tot mai des atacuri asupra animalelor domestice, iar presiunea asupra autorităților este în creștere. În sezonul 2023–2024 au fost extrași 334 de șacali dintr-un total de 400 aprobați, iar pentru perioada 2024–2025 estimările arată o populație care poate depăși 2.000 de indivizi.
În acest context, pentru anul 2026 se propune din nou extragerea a 400 de șacali, măsură considerată necesară pentru reducerea impactului asupra fermelor și menținerea unui echilibru ecologic. Decizia se bazează pe date științifice colectate în colaborare cu Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării și alte instituții academice.
Șacalul auriu a devenit astfel un simbol al unei Delte în schimbare. Iar cifrele arată clar că, în zone precum Crișan și Stipoc, prezența sa este deja dominantă. Întrebarea care rămâne deschisă este cum va fi gestionată această realitate, fără a dezechilibra și mai mult unul dintre cele mai fragile ecosisteme din Europa
