De ce ajung unii tineri la depresie, anxietate sau chiar la gesturi extreme?
Întrebarea, incomodă și greu de ocolit, a adunat la aceeași masă instituții, specialiști și ONG-uri din Tulcea, la inițiativa prefectului Dan Munteanu, care a recunoscut deschis: poate nu este treaba prefectului, dar este o problemă care nu mai poate fi ignorată.
Nu e un subiect despre care se vorbește ușor. Nici la o cafea, nici într-o ședință oficială. Și totuși, exact despre asta s-a discutat la Tulcea: suicidul în rândul tinerilor.
Inițiativa i-a aparținut prefectului Dan Munteanu, care a convocat o întâlnire cu specialiști, instituții și organizații neguvernamentale pentru a încerca să înțeleagă fenomenul și să găsească posibile soluții.
Prefectul a recunoscut încă de la început că tema nu intră direct în atribuțiile Prefecturii. Dar tocmai de aceea a vrut o discuție fără protocol rigid și fără formule diplomatice.
„Nu e neapărat treaba prefectului. Dar simt nevoia să înțelegem încotro merg copiii noștri și ce putem face fiecare dintre noi”, a spus Dan Munteanu, invitând participanții să vorbească deschis.
Atmosfera a fost, pe alocuri, mai degrabă una de ”șuetă” instituțională decât de conferință rigidă – iar asta a făcut discuția cu atât mai sinceră.
„Se taie ca să fie văzuți”
Primul semnal de alarmă a venit din partea specialiștilor în sănătate mintală.
Psihologul Silvia Miloș, reprezentant al Centrului de Sănătate Mintală și al Colegiului Psihologilor – Filiala Tulcea, a descris un fenomen care apare tot mai des în rândul adolescenților.
„Avem foarte mulți tineri între 14 și 17 ani care se taie. Este un comportament de autovătămare și apare, de multe ori, din nevoia de a fi văzuți – de părinți sau de profesori.”
Cu alte cuvinte, uneori durerea fizică devine un strigăt după atenție.
Problema este că, atunci când depresia sau anxietatea se prelungesc luni întregi, situația nu mai poate fi rezolvată doar cu un sfat bun sau o discuție pe coridorul școlii.
„O depresie prelungită produce dezechilibre la nivelul creierului. În acel moment este nevoie și de intervenție medicală.”
Ajutorul există… dar nu ajunge la toți
Teoretic, sistemul are mecanisme de sprijin. Practic, ele sunt puține.
În județul Tulcea există un singur medic psihiatru pentru copii, iar terapia psihologică este, pentru multe familii, greu de suportat financiar.
Un program național care oferea ședințe gratuite de consiliere pentru copii a arătat cât de mare este nevoia: în perioada în care a funcționat, numărul familiilor care au apelat la psihologi a crescut vizibil.
După încheierea programului, multe dintre aceste cazuri au rămas fără continuitate.
Părinții – piesa lipsă din puzzle
Un moment aproape unanim în discuție a fost acela în care participanții au vorbit despre rolul părinților.
Consilierii școlari spun că una dintre cele mai frecvente situații este refuzul familiei de a accepta că există o problemă.
Pentru a lucra cu un copil, specialiștii au nevoie de acordul scris al părinților. Iar acesta nu vine întotdeauna.
„Dacă nu îl doare nimic fizic, părintele spune că e bine. Și atunci e foarte greu să îl convingi să vină la consiliere.”
Chiar și atunci când sunt organizate ateliere de educație parentală, participarea rămâne modestă. La un atelier dedicat depresiei și suicidului s-au înscris mai mulți părinți, însă la întâlnire au ajuns doar opt.
Profesorii văd semnele, dar nu au instrumentele
Cadrele didactice sunt, de multe ori, primele care observă că un elev se schimbă: devine retras, irascibil sau începe să lipsească de la școală.
Problema este că nu au întotdeauna pregătirea necesară pentru a gestiona astfel de situații.
În plus, consilierii școlari sunt puțini și foarte solicitați. În unele cazuri, un singur specialist lucrează cu sute sau chiar peste o mie de elevi.
„Sunt consilieri care merg în trei sau patru școli. Realist vorbind, ce poate face un om într-o zi pe săptămână?”
Copiii de azi, generația crescută de bunici
Discuția a ajuns inevitabil și la contextul social al ultimelor decenii.
Mulți dintre părinții de astăzi au fost, la rândul lor, copii crescuți de bunici, după ce părinții lor au plecat la muncă în străinătate.
Psihologii spun că această ruptură emoțională se transmite uneori mai departe.
Pe scurt: copii care cresc cu părinți ce nu au învățat nici ei, la rândul lor, cum să gestioneze emoțiile sau relația cu un copil.
Tragedii recente care au zguduit comunitatea
Discuția despre suicidul în rândul tinerilor nu apare într-un vid. În ultimii ani, comunitatea din Tulcea a fost marcată de mai multe cazuri dramatice care au implicat adolescenți.
Cazul unei eleve de 18 ani găsite fără viață la începutul acestui an, cel al unui tânăr de aceeași vârstă care și-a luat viața în 2025, dar și tragedia celor doi adolescenți de 15 ani descoperiți morți într-o carieră de piatră au provocat emoție și numeroase întrebări în spațiul public.
De fiecare dată, reacția comunității a fost aceeași: se putea face ceva mai devreme?
Problema apare între instituții
Pentru prefectul Dan Munteanu, una dintre concluziile întâlnirii a fost că multe dintre dificultăți apar exact în spațiul dintre instituții.
Fiecare își face treaba din fișa postului. Dar între ele rămân goluri.
„Fiecare instituție își face datoria. Problema este că rămân lucruri între instituții de care nu se ocupă nimeni.”
De aceea, ideea principală a întâlnirii a fost cooperarea reală între instituții, nu doar pe hârtie.
Cine a fost la masa rotundă
La discuția convocată de prefectul Dan Munteanu au participat reprezentanți ai principalelor instituții implicate în educație, sănătate și protecția copilului.
Alături de prefect s-a aflat subprefectul Eugen Terente, iar administrația locală a fost reprezentată de viceprimarul municipiului Tulcea, Andaluzia Luca.
Din zona specialiștilor în sănătate mintală a intervenit psihologul Silvia Miloș, reprezentând Centrul de Sănătate Mintală și Colegiul Psihologilor – Filiala Tulcea.
La discuție au fost prezenți reprezentanți ai Inspectoratului de Poliție Județean Tulcea, ai Inspectoratului Școlar Județean Tulcea (Mioara Ranciu), ai Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Tulcea (Carmina Butoi și Daniel Axente), ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, ai Direcției de Asistență și Protecție Socială, ai Direcției de Sănătate Publică Tulcea (Anca Lazăr) și ai Direcției Județene de Statistică Tulcea (Mihaela Condrat), precum și specialiști din mediul psihologic și organizații neguvernamentale.
Între ONG-urile prezente s-au numărat „Drag de Viață, Drag de Mine” și Centrul de Psihologie Delta Dunării, implicate în activități de sprijin pentru tineri.
Întrebarea care rămâne
Întâlnirea de la Prefectura Tulcea nu a oferit rețete rapide și nici soluții miraculoase. Dar a pus pe masă o problemă despre care, de cele mai multe ori, se vorbește prea puțin și prea târziu: suicidul în rândul tinerilor.
Specialiștii spun că semnalele există aproape întotdeauna – schimbări de comportament, izolare, anxietate, depresie. Problema este că ele nu sunt întotdeauna observate la timp sau nu sunt luate suficient de în serios.
Iar când tragedia se produce, întrebările apar inevitabil: cine putea face mai mult și când trebuia intervenit?
Discuția provocată de prefectul Dan Munteanu a încercat tocmai asta: să aducă la aceeași masă instituțiile, profesioniștii și comunitatea.
Pentru că, dincolo de statistici și rapoarte, fiecare astfel de caz înseamnă un tânăr pierdut și o comunitate care se întreabă dacă nu cumva ar fi putut face mai mult
